Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile articolului XI, p.16 din Legea nr.29 din 06.03.2012 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, urmare a sesizării depuse în acest sens de către avocatul parlamentar Tudor Lazăr.

Parlamentul Republicii Moldova a abrogat litera f) din art.449,  Codul de Procedură Civilă care se referea la posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătorești în cazul aplicării unei legi declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională.

În opinia ombudsmanului, prin excluderea lit.f) de la art.449 din Codul de Procedură Civilă, a fost limitată posibilitatea remedierii de către instanțele de judecată a unor eventuale încălcări ale drepturilor omului prin aplicarea unor legi declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională.

Tudor Lazăr consideră că excluderea acestei posibilităţi  contravine articolului 20 din Constituție, care garantează tuturor persoanelor accesul liber la justiție, încalcă articolul 54 din Legea supremă, care prevede  condițiile în care exercițiul drepturilor și ale libertăților poate fi supus unor restrîngeri. Modificarea operată aduce atingere statului de drept, consfințit de art. 1 din Constituție, care declară ca valori supreme și garantează demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic (art.1 alin.(3) din Constituție).

De asemenea, potrivit convingerii avocatului parlamentar, norma contestată impune obstacole nejustificate instanțelor judecătorești la îndeplinirea misiunii lor de înfăptuire a justiției, consacrate de art.116 din Constituție. Totodată, prin excluderea posibilității revizuirii hotărîrilor adoptate cu încălcarea Constituției se aduce atingere rolului Curții Constituționale de a garanta supremația Constituției și responsabilitatea statului față de cetățean așa cum este prevăzut în art. 134 alin. (3)din Constituție. 

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constant a statuat că simpla consacrare a unui drept, chiar și la nivel suprem, prin Constituție, nu este de natură să asigure o eficacitate reală a acestuia, atîta timp cît în practică exercitarea lui întîmpină obstacole. Anume pentru acest motiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că dezideratul Convenției Europene a Drepturilor Omului este: ”Să apere nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective.”

 În sesizarea ombudsmanului se mai menţionează că accesul la justiție nu înseamnă accesul la toate căile de atac, legiuitorul fiind suveran în a limita pentru rațiuni impuse de specificul domeniului supus reglementării un atare acces. O concluzie în deosebi se impune atunci cînd în discuție este accesul la o cale extraordinară de atac, care prin definiție are caracter de excepție și deci poate fi valorificată numai în cazuri limitate, în caz contrar existînd riscul producerii unei perturbări majore ale stabilității și securității raporturilor juridice.

Avocatul parlamentar mai precizează în argumentarea sesizării depuse că „existența instituției revizuirii și rațiunea reglementării de către legiuitor se întemeiază pe aceea că legiuitorul recunoaște situații cînd și o hotărâre judecătorească dată în ultimă instanță sau rămasă irevocabilă prin nefolosirea căilor de atac poate fi greșită și nu neapărat din motive imputabile instanței de judecată. Aceasta este ipoteza pentru care trebuie să se dea posibilitate reformării hotărârii judecătorești. O lege neconstituțională nu poate sta la baza unei hotărîri judecătorești, iar competența instanței de revizuire de a schimba, în tot sau în parte, hotărîrea atacată este dată tocmai cu scopul de a se corecta hotărârea în cauză”.

 Pe cale de consecință, revizuirea asigură înlăturarea din sfera ordinii de drept ale acelor hotărâri irevocabile care, prin erorile judiciare pe care le conțin, aduc gravă atingere ordinii de drept și principiilor fundamentale.

Tudor Lazăr e de părere că posibilitatea exercitării căii de atac extraordinare, revizuirea, reprezintă o garanție suplimentară a eliminării pericolului necorectării erorilor judiciare în concordanță cu imperativul dreptului la un proces echitabil și nu la încălcarea acestui drept.

Prin anularea dreptului de a revizui o hotărâre la a cărei pronunțare a stat la bază o lege declarată neconstituțională, persoanelor le este îngrădit accesul la justiție pentru a obține din partea instanțelor judecătorești o reparație efectivă a drepturilor vătămate.

Iar prin excluderea posibilității revizuirii hotărârilor adoptate cu încălcarea Constituției se aduce atingere rolului Curții Constituționale de a garanta supremația Constituției și responsabilitatea statului față de cetățean, așa cum stabilește articolul 137 alin. (3) din Constituție și se încalcă drepturile omului privind accesul liber la justiție.