Progresele înregistrate în implementarea reformei în domeniul justiției pentru copii 

Justiția pentru copii este un domeniu foarte important și sensibil atunci cînd discutăm despre respectarea drepturilor copilului. Aceste caracteristici specifice domeniului sunt cauzate de faptul că copiii care ajung în contact cu sistemul de justiție fie sunt martori, fie sunt victime sau chiar autorii unor infracțiuni, prin urmare fiecare dintre această categorie are nevoie de un suport specific, consistent, complex, și profesionist, racordate bunelor practici internaționale în domeniul și conforme prevederilor celor mai importante documente internaționale din domeniul drepturilor copilului la care Republica Moldova este parte. 

Pe parcursul ultimilor ani autoritățile au înregistrat progrese importante privind consolidarea sistemului de justiție pentru copii prin instituirea unor noi mecanisme preluate din experiența altor state și adaptarea acestora realităților sociale specifice țării noastre.

În acest context, considerăm că este foarte important  să menționăm cele mai importante eforturi ale autorităților de a consolida sistemul justiției pentru copii, printre care:

- modificarea și completarea Codului de executare al Republicii Moldova, prin care au fost inserate garanții suplimentare privind accesul la servicii medicale, a fost diversificată gama sancțiunilor disciplinare și incluse o serie de garanții la aplicarea acestora, a fost redusă durata izolării disciplinare pentru minori la 3 zile fiind introduse şi condiţii speciale de aplicare a acestei sancţiuni, astfel fiind eliminată încarcerarea minorilor.

- modificarea Legii  cu privire la asistenţa juridică garantată de stat astfel încît copiii victime ale infracţiunilor au dreptul la asistenţă juridică garantată de stat, inclusiv și la asistență juridică calificată acordată indiferent de nivelul veniturilor.

- consolidarea mecanismului de audiere în condiţii speciale a copiilor victime/martori ai infracţiunilor, în acest sens fiind modificat şi art. 110¹ din Codul de Procedură Penală, iar în teritoriu fiind amenajate camere de audieri prietenoase copiilor conform standardelor internaționale[1], care are drept scop de a nu admite revictimizarea copilului în procesul de audiere legală, fortificînd mecanismul naţional de protecţie a copilului, bazat pe o abordare individuală[2].

- consolidarea mecanismului de colectare şi prelucrare a datelor privind sistemul de justiţie pentru copii, prin aprobarea tabelului unic de colectare a datelor statistice atît pentru copiii în contact cu legea cît și a celor în conflict cu legea[3].

Avocatul Poporului consideră că în pofida tuturor eforturilor depuse de către autorități, este imperios necesar ca statul să asigure în mod corespunzător, cu resursele financiare și umane necesare, noile mecanisme legale și instituționale, pentru funcționarea eficientă și implementarea lor corespunzătoare.

În contextul progreselor menționate mai sus trebuie să amintim că persistă și unele probleme identificate pe parcursul anilor în privința cărora autoritățile nu au întreprins acțiuni corespunzătoare și decisive pentru soluționarea lor.

Încă ne confruntăm cu problema unui vid instituțional și legal în privința copiilor care au comis infracțiuni prevăzute de legea penală dar nu au atins vîrsta răspunderii penale.

La capitolul delincvenței juvenile, am constatat din analiza pe parcursul mai multor ani a datelor statistice referitor la infracționalitatea juvenilă, că cea mai mare parte a infracțiunilor comise de către minori sunt infracțiunile contra patrimoniului, comise de către minori care provin din familii social vulnerabile. Considerăm că această corelație dintre anumite categorii de infracțiuni și statutul social al minorilor care au comis infracțiuni, demonstrează lipsa unor politici de susținere social-economică a familiilor vulnerabile și a copiilor și tinerilor care provin din aceste familii.

În același context, constatăm că la capitolul prevenirii și combaterii delincvenței juvenile, nu au fost înregistrate progrese semnificative comparativ cu anii precedenți, și anume din considerentul că nu există un document de politici publice, un plan național de prevenire a delincvenței juvenile, elaborat în conformitate cu standardele internaționale în domeniu[4], care ar oferi o abordare holistică, comprehensivă și multilaterală.

Recomandări:

-  Acoperirea financiară adecvată a reformelor în proces de implementare;

-  Consolidarea mecanismului de colectare şi prelucrare a datelor privind sistemul de justiţie pentru copii, prin asigurarea conlucrării autorităților de resort și prin dezvoltarea unei baze de date în conformitate cu indicatorii aprobați prin ordinul comun al Ministrului Justiției șiMinistrului Afacerilor Interne, nr.19/17 din 26 ianuarie 2015;

-  Consolidarea mecanismului de audiere a minorilor prin elaborarea și aprobarea standardelor de calitate privind procedurile de audiere a minorilor precum, privind amenajarea camerelor de audiere, precum și pregătirea profesioniștilor din domeniu;

-  Crearea cadrului instituțional și legal privitor la copiii care au comis infracțiuni prevăzute de legea penală dar nu au atins vîrsta răspunderii penale, revizuirea măsurilor educative prevăzute de legislația penală în scopul dezvoltării și sporirii eficienței aplicării acestora, stabilirea autorităților și consolidarea rolului acestora la resocializarea și reintegrarea minorilor.

-  Elaborarea și adoptarea unui plan național de prevenire și combatere a delicvenței juvenile, în conformitate cu Principiile Națiunilor Unite pentru prevenirea delicvenței juvenile cunoscute și ca principiile de la Riyadh.

Asigurarea participării copiilor în elaborarea și monitorizarea politicilor care-i privesc

Dreptul copilului la opinie și ascultarea opiniei acestuia este unul dintre subiectele asupra căruia instituția ombudsmanului a atras atenția și în rapoartele precedente.

Convenția ONU cu privire la drepturile copilului de bazează pe 4 principii generale, 2 dintre care se referă la respectarea interesului superior al copilului în toate deciziile care îi afectează, indiferent de către cine aceste decizii sunt luate, și respectiv, consultarea și luarea în considerare a opiniei copiilor referitor la problemele care îi afectează. Totodată, Convenția garantează, în conținutul art. 12, dreptul copilului la opinie.

Respectarea acestui drept era considerată pînă nu demult un domeniu de activitate al organizațiilor neguvernamentale, cu toate acestea constatăm implicarea tot mai activă a autorităților publice în realizarea acestui drept și atragerea copiilor în procesul de elaborare a politicilor care țin de domeniile ce îi vizează direct.

Apreciem pozitiv crearea Consiliului Consultativ Național al Copiilor de pe lîngă Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, instituit în parteneriat cu Asociația Obștească ”Parteneriate pentru Fiecare Copil”[5], obiectivele căruia sînt:  încurajarea participării copiilor la identificarea, prevenirea și soluționarea problemelor în domeniul protecției sociale;  promovarea oportunităților egale între semenii lor și excluderea oricăror forme de discriminare; crearea unui mediu favorabil de comunicare eficientă între copii și administrația publică centrală și locală, cu alți actori sociali, în aspectele care îi vizează; oferirea posibilității copiilor de a învăța practica cetățeniei democratice, a exprimării, comunicării, dialogului, negocierii, luării deciziei, precum și dezvoltarea abilităților de lider.

Consilii Consultative ale Copiilor au fost create în 10 raioane (Călăraşi, Făleşti, Ungheni, Cahul, Orhei, Sîngerei, Teleneşti, Nisporeni, Căuşeni, Soroca) avînd calitatea de partener al Direcțiilor/Secțiilor asistență socială și protecție a familiei în elaborarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea serviciilor sociale locale, politicilor, programelor și proiectelor pentru copii.

Membrii Consiliului Consultativ al Copiilor participă la ședințele Consiliile raionale pentru protecția drepturilor copilului, atunci când se discută despre punerea în aplicare a strategiilor naționale și programelor de protecție a drepturilor copilului și a familiei, dezvoltarea programelor locale și a planurilor de acțiuni privind protecția copilului și familiei, planificarea vacanței tematice pentru copii.

Una dintre activitățile în care autoritățile i-au implicat pe membrii Consiliilor consultative ale copiilor a fost monitorizarea și evaluarea serviciilor sociale pentru copii, dar și faptul că membrii Consiliilor au venit cu recomandări[6] clare pentru prestatorii serviciilor sociale.

Tot în scopul asigurării respectării dreptului copiilor la opinie Ministerul Educației a elaborat și aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a consiliilor elevilor și Regulamentul pentru Consiliul Național al Elevilor, aprobat prin ordinul  nr. 136 din 26 martie 2013.

Este important ca profesioniștii din domeniu să beneficieze de instruiri care să le dezvolte abilitățile de lucru cu copiii ca mai apoi să implice copii în evaluări, monitorizări, elaborări de acte, dar și să fie capabili să audă constatările și recomandările copiilor.  

Copiii victime ale infracțiunilor  

În ultimii ani, se constată o cre­ş­tere a numă­ru­lui cazu­ri­lor de vic­ti­mi­zare a copi­i­lor prin acţiuni de aten­tare la viaţa, sănă­ta­tea, dezvol­ta­rea, dem­ni­ta­tea sau mora­li­ta­tea aces­tora. Cu regret, în rol de abu­za­tori figu­rează în foarte multe cazuri părinţii, repre­zen­tanţii legali sau alte per­soane, în a căror grija se află copiii.

Conform datelor Pro­cu­ra­turii Gene­rale, în 2015 au fost por­nite 1334 de cauze penale, în care 1381 de copii figu­rează în cali­tate de vic­time ale infra­cţiu­ni­lor, înregistrându-se o cre­ş­tere cu circa 24% faţă de peri­oada ana­lo­gă a anu­lui 2014, când au fost ini­ţi­ate 1073 de cauze penale.

Copiii au figu­rat în cali­tate de vic­time ale infra­cţiu­ni­lor după cum urmează:

• patri­mo­ni­ale (fur­turi, jafuri) – 348 de cauze penale (391 de cauze penale în anul 2014);

• vio­lenţă în fami­lie – 118 cauze penale (117 în anul 2014);

• încăl­ca­rea regu­li­lor de secu­ri­tate a cir­cu­la­ţiei ruti­ere – 84 de cauze penale (87 în anul 2014);

• huli­ga­nism – 53 de cauze penale (47 în anul 2014);

• vătă­ma­rea inte­gri­tă­ţii cor­po­rale a copi­i­lor – 32 de cauze penale (35 în anul 2014);

• con­tra vieţii – 6 cauze penale (7 în anul 2014).

În 332 de cauze penale copiii au fost vic­time ale infra­cţiu­ni­lor pri­vind viaţa sexu­ală, din­tre care, în 39 de cazuri aceş­tia au fost abu­zaţi în fami­lie (de tatăl bio­lo­gic – 11 cazuri, con­cu­bi­nul mamei – 13, alte rude – 15 cazuri).

În anul 2015 au fost înre­gis­trate 214 cazuri de vio­lenţă asu­pra copi­i­lor, comise în insti­tu­ţi­ile de învă­ţă­mînt, inclu­siv între semeni – 182 cazuri. Copii dese­ori recurg la vio­lenţă în tim­pul recrea­ţi­i­lor sau după lecţii.

În continuare rămîne o problemă gravă suicidul în rîndul copiilor. În cur­sul anu­lui 2015 a cres­cut numă­rul ten­ta­ti­ve­lor de sui­cid în rân­du­rile mino­ri­lor, fiind înre­gis­trate 103 cazuri (96 – în 2014), în spe­cial a celor cu vâr­stele cuprinse între 13-16 ani (70 de copii). Tot­o­dată, au fost înre­gis­trate 5 cazuri de sui­cid al copi­i­lor (2 fete şi 3 băieţi), cu vîr­stele cuprinse între 13-16 ani. În toate cazu­rile sui­ci­dul s-a pro­dus prin stran­gu­lare.

Printre cauzele care determină copiii să recurgă la astfel de acțiuni, specialiștii enumeră eşe­cul şco­lar sau sen­ti­men­tal, difi­cul­tă­ţile de adap­tare a copi­i­lor, deze­chi­li­brul emoţio­nal, pe fun­da­lul lip­sei de comu­ni­care efi­cientă cu părinţii sau rudele.

În majo­ri­ta­tea cazu­ri­lor de sui­cid sau a ten­ta­ti­ve­lor de sui­cid, copiii cre­ş­teau şi erau edu­caţi în fami­lii mono­pa­ren­tale, fie părinţii erau ple­caţi peste hotare, iar mino­rii au rămas cu buneii sau alte rude. Une­ori, rela­ţi­ile ten­sio­nate între părinţi, divorţul, alte pro­bleme în fami­lie îi des­cu­ra­jează pe copii, cei mai sen­si­bili recur­gînd la măsuri extreme.

În contextul celor menționate considerăm că este foarte important ca părinții să cunoască și să conștientizeze necesitatea unei comunicări eficiente cu copiii lor. Acest subiect este reflectat și în conținutul art. 6 din Convenția pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale[7], prin care se recomandă ca fiecare parte să ia măsuri legislative sau de altă natură pentru a asigura ca toți copiii să primească informație cu privire la riscurile exploatării sexuale. Informarea copiilor urmează a fi asigurată în colaborare cu părinții.

Un studiu axat pe analiza programelor universitare, realizat de UNICEF Moldova în anul 2010[8] a scos în evidență faptul că în Planurile de învățămînt ale universităților și colegiilor nu sînt cursuri referitoare la îmbunătățirea abilităților și competențelor parentale. De cele mai multe ori subiectele legate de educația parentală sînt integrate în temele referitoare la pedagogie, psihopedagogia familiei, etc.

În acest context, considerăm  binevenite eforturile Ministerului Educației de a elabora proiectul ”Strategiei intersectoriale privind dezvoltarea abilităților și competențelor parentale pe anii 2015-2021”[9], în scopul asigurării fiecărui copil un mediu familial adecvat pentru atingerea potențialului maxim de dezvoltare și de a deveni un adult responsabil.

Ombudsmanul apreciază că proiectul Strategiei își propune crearea unui sistem unitar, corelat și complex de educație a părinților pe plan național, dar și faptul că prevederile Strategiei au fost corelate cu documentele de politici relevante, cu reformele demarate în sistemul de învăţămînt, cu alte reforme în domeniul protecţiei copilului şi sănătăţii.

Recomandare: Avocatul Poporului recomandă aprobarea fără tergiversare a Strategiei intersectoriale privind dezvoltarea abilităților și competențelor parentale pe anii 2015-2021, și asigurarea implementării acesteia în mod corespunzător, de către toți actorii relevanți.

Respectarea drepturilor copilului în sistemul educațional

Educația incluzivă

La nivel național sînt întreprinse acțiuni pentru asigurarea drepturilor copiilor cu dizabilități, prin implementarea în continuare a programelor de incluziune socială.

Procesul de incluziune al copiilor cu cerințe educaționale speciale este prevăzut într-un șir de acte normative[10], și după cum s-a menționat și în conținutul Raportului privind respectarea drepturilor omului pentru anul 2014[11], acest proces presupune dezvoltarea serviciilor de suport pentru cadre didactice, părinți și copiii cu necesități speciale.

Incluziunea copiilor cu cerințe educaționale speciale a fost dezvoltată ca continuitate logică a unui proces global, foarte important pentru respectarea dreptului copilului la creștere și dezvoltare în mediul familial, și anume dezinstituționalizarea copiilor din școlile internat-auxiliare.

Astfel, dacă la începutul anului de studii 2014-2015 în ciclul primar și gimnazial studiau 101 copii cu CES dezinstituționalizați din școlile internat speciale, atunci la începutul anului de studii 2015-2016 numărul copiilor a crescut, fiind reintegrați 591 copii.

Din monitorizarea procesului de dezvoltare al serviciilor de educație incluzivă, s-a observat că serviciile de suport sînt în continuă creștere, ceea ce este un factor pozitiv pentru implementarea corespunzătoare a reformei.

În Raportul privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2014 ombudsmanul a menționat că autoritățile urmează să elaboreze instrumente de lucru pentru specialiștii implicați în procesul de incluziune educațională, dar și să organizeze instruirea specialiștilor. În acest context, trebuie să remarcăm că în scopul asigurării unui proces eficient al educației incluzive, la 06 octombrie 2015 Ministerul Educației în comun cu Centrul Republican de asistență psihopedagogică și cu suportul UNICEF Moldova, a demarat proiectul ”Promovarea Educației Incluzive în Republica Moldova pentru anii 2015-2018”.

Acțiunile proiectului vor fi axate pe reactualizarea Conceptului de Educație Incluzivă în Republica Moldova, elaborarea Conceptelor privind incluziunea copiilor cu dizabilităţi severe, deficienţe senzoriale, elaborarea Conceptului serviciului psihologic, psiho-pedagogic și al Cadrului didactic de sprijin, analiza sistemului de formare continuă a cadrelor de sprijin în Educația Incluzivă, instruirea specialiștilor din cadrul Serviciului de asistență psiho-pedagogică în administrarea datelor și realizarea unui portal web ca resursă în domeniul educației incluzive.

În anul precedent au fost întreprinse acțiuni privind modalitatea de susținere a examenelor de absolvire pentru elevii cu nevoi speciale, în vederea acordării de șanse egale elevilor cu cerințe educaționale speciale, problemă sesizată în raportul ombudsmanului pentru anul 2014.

În acest sens, la 20 martie 2015, prin Ordinul Ministrului educației, a fost aprobată Instrucțiunea privind procedurile specifice de examinare a elevilor cu cerințe educaționale speciale, care stabilește procedurile specifice de organizare și desfășurare a examenelor de absolvire a ciclurilor de învățămînt gimnazial și liceal pentru elevii cu cerințe educaționale speciale care au studiat în vaza curriculei generale și care solicită condiții speciale de examinare.

Instrucțiunea respectivă vine cu reglementări clare privind modul în care elevul cu dizabilități urmează să susțină examenele de absolvire, procedura de examinare a cererilor și dosarului elevului care solicită susținerea examenelor în condiții speciale, dar și modelele de acte care urmează a fi anexate la dosarul absolventului.

Prin adoptarea Instrucțiunii privind procedurile specifice de examinare a elevilor cu cerințe educaționale speciale, a fost eliminată o lacuna sistemică, care în anul 2014 a cauzat dificultăți pentru realizarea dreptului la învățătură a unei minore cu cerințe educaționale speciale, iar prin reacționarea în mod corespunzător a autorităților la recomandările ombudsmanului s-a reușit evitarea unor situații similare.

Recomandare: Ombudsmanul recomandă autorităților să depună eforturi pentru adaptarea sălilor de clasă și a blocurilor de studii  la nevoile copiilor cu dizabilități.

Transportarea elevilor la școlile de circumscripție

Reforma structurală în domeniul învățămîntului a început încă în anul 2009 și continuă pînă în prezent, avînd drept scop asigurarea accesului fiecărui copil la o educație de calitate.

Esența reformei constă în reorganizarea instituțiilor de învățămînt, astfel încît să fie optimizate costurile pentru procesul și condițiile de instruire per elev, din cauza costurilor exagerate care trebuiau suportate pentru întreținerea unor instituții, care erau frecventate de un număr foarte mic de elevi, drept consecință a regresului demografic, în special în mediul rural.

Astfel, au fost create școli de circumscripție, către care sunt transportați elevii din localitățile învecinate. În acest context, din momentul demarării reformei nu existau suficiente resurse pentru asigurarea transportării elevilor către școlile de circumscripție, existînd situații cînd elevii se deplasau pe jos la distanțe mai mari de 3 kilometri, fie condițiile în care erau transportați elevii nu corespundeau normelor de securitate în trafic. Totodată, nu exista nici un act normativ care să reglementeze condițiile de transportare a elevilor[12]. Asupra acestor probleme ombudsmanul a atras atenția în rapoartele precedente.

Asigurarea procesului de transportare a elevilor către școlile de circumscripție a fost monitorizată și în anul 2015, iar analiza rezultatelor monitorizării a scos în evidență că Direcțiile de învățămînt în parteneriat cu administrația publică locală și instituțiile de învățămînt identifică soluții pentru asigurarea transportării elevilor către școlile de circumscripție.

În situația cînd Direcția de învățămănt sau instituția de învățămînt nu dispune de unitatea de transport, elevii sînt transportați cu unitățile de transport  închiriate sau, din contul mijloacelor financiare, achită drumul tur-retur al elevilor. 

Instituțiile de învățămînt au identificat resurse financiare pentru angajarea unui însoțitor[13]  pe întreaga durată a deplasării elevilor cu unitățile de transportare al elevilor. De regulă această persoană este angajată pe 0,25 unități de salariu.

Deoarece cheltuielile pentru alimentarea elevilor din clasele a V-IX nu sînt acoperite din bugetul de stat sau a unităților teritorial administrative, elevii transportați nu participă la activitățile extrașcolare.

Recomandare: să se identifice soluții pentru a asigura participarea la activități extrașcolare și a copiilor care se deplasează zilnic către școlile de circumscripție.

Alimentația elevilor în instituțiile de învățămînt.

Conform cadrului normativ care reglementează domeniul alimentației elevilor în instituțiile de învățămînt, doar elevii claselor primare  și elevii claselor V-XII din instituţiile de învăţămînt din raioanele de est ale Republicii Moldova subordonate Ministerului Educaţiei şi din instituţiile de învăţămînt din raioanele Dubăsari, Căuşeni şi Anenii Noi amplasate în zona de securitate sînt alimentați gratuit[14]. Totodată, doar elevii claselor V-XII, care provin din familii socialmente vulnerabile, sînt alimentați gratuit din contul mijloacelor autorităților administrației publice locale.

Normele financiare pentru alimentarea gratuită a elevilor pentru anul 2015 stabilite de Ministerul Educației, a constituit suma de 7 lei/zi[15], doar pentru asigurarea dejunului sau prînzului. În mod evident  este o sumă care nu poate acoperi în mod real necesarul nutrițional pentru copilul în vîrstă de 7-11 ani, potrivit căruia, din alimentația zilnică a copiilor nu trebuie să lipsească proteinele de natură animală – brînzeturi, ouă, pește, carne, dar și fructele și legumele.

O altă problemă constă în faptul că produsele alimentare sînt procurate prin procedura de achiziții publice[16], iar furnizorul de produse este selectat pe criteriul – cel mai mic preț oferit. Prin urmare, reieșind din resursele financiare alocate în acest sens, și prevederile proedurii de achiziționare, produsele alimentare achiziționate sunt necalitative (ambalaj deteriorat, pește dezghețat, produse cu termen de valabilitate expirat, etc.).

Unele instituții de învățămînt nu dispun de cantine școlare, elevii se alimentează în sălile de clasă  sau în cantinele grădinițelor (raioanele Călărași, Ștefan-Vodă, etc.).

Reieșind din cele expuse, Avocatul Poporului consideră că problemele menționate ce țin de oferirea alimentației necalitative și în condiții necorespunzătoare, statul admite în mod evident încălcarea dreptului la sănătate a copilului, afectînd dezvoltarea fizică și intelectuală în mod corespunzător a copiilor.

Recomandare:

1)                 Pentru a asigura alimentația copiilor, în special a celor care provin din familii vulnerabile, pentru care uneori aceasta constituie alimentația pentru întreaga zi, Avocatul Poporului recomandă Ministerului Educației și Ministerului Finanțelor revizuirea normelor financiare pentru alimentația elevilor în cadrul instituțiilor de învățămînt.

2)                 Totodată, o recomandare, care urmează a fi luată în considerație de către Agenția pentru asigurarea calității alimentelor și Agenția de achiziții publice, ține de asigurarea instituțiilor de învățămînt cu produse alimentare de calitate, prin modificarea criteriilor de selectare a furnizorilor de produse alimentare nu doar după criteriu - cel mai mic preț, dar și după criterii de calitate a produselor.

3)                 Amenajarea spațiilor pentru alimentația elevilor corespunzător cerințelor din domeniu.

Asigurarea școlarizării obligatorii a copiilor

Un alt aspect ce ține de reformele implementate în domeniul învățămîntului este și aprobarea Instrucțiunii privind prevenirea și combaterea absenteismului școlar și a Planului de acțiuni pentru prevenirea și combaterea abandonului școlar și absenteismului în învățămîntul general[17].

Potrivit prevederilor Codului educației, care au intrat în vigoare la 24 octombrie 2014[18], învăţămîntul obligatoriu începe cu grupa pregătitoare din învăţămîntul preşcolar şi se finalizează cu învăţămîntul liceal sau învăţămîntul profesional tehnic secundar şi postsecundar, iar obligativitatea frecventării învăţămîntului obligatoriu încetează la vîrsta de 18 ani. Responsabilitatea şcolarizării obligatorii a copiilor cu vîrsta de pînă la 16 ani revine părinţilor sau altor reprezentanţi legali şi autorităţilor administraţiei publice locale de nivelurile întîi şi al doilea.

Astfel, pentru a asigura școlarizarea copiilor, Instrucțiunea prevede un set de recomandări/acțiuni atît pentru dirigintele clasei, care urmează să clarifice temeiul neprezentării elevului la lecții și să identifice măsuri pentru soluționarea cazului, cît și pentru administrația instituției de învățămînt și Organul local de specialitate în domeniul învățămîntului.

În viziunea ombudsmanului, acțiunile întreprinse de autorități în domeniul învățămîntului sunt menite să contribuie la dezvoltarea copilului, dar este important ca Guvernul să aprobe proiectul ”Strategiei intersectoriale privind dezvoltarea abilităților și competențelor parentale pe anii 2015-2021”, iar responsabilii să asigure implementarea documentelor de politici și să intervină prompt în fiecare caz.

Protecția socială a copiilor orfani și a celor rămași fără ocrotire părintească

Cea mai vulnerabilă categorie sunt copiii orfani și cei rămași fără ocrotire părintească. Neasigurarea copiilor orfani, absolvenți ai școlilor internat, cu spații locative a rămas și în anul 2015 ca o problemă nesoluționată de către autorități.

La începutul anului 2015 ombudsmanul a readus în atenția autorităților publice centrale problema copiilor orfani și a solicitat identificarea soluțiilor pentru asigurarea acestei categorii de copii cu locuințe/spații de locuit în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3)[19] al Legii privind drepturile copilului nr. 338-XIII din 15 decembrie 1994 şi a prevederilor art. 41 alin. (2) din Codul locativ.

La 30 aprilie 2015 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la locuințe nr. 75, iar odată cu intrarea în vigoare a respectivei legi a fost abrogat Codul locativ al R.S.S. Moldoveneşti, aprobat prin Legea R.S.S. Moldoveneşti nr.2718-X din 3 iunie 1983.

Noul act legislativ operează cu noțiunea de locuință socială care este o locuință destinată persoanelor care necesită protecţie socială, acordată în locaţiune în condiţiile Legii nr. 75.

Astfel, conform Legii amintite, locuinţa socială se atribuie în locaţiune persoanelor sau familiilor luate la evidenţă, al căror venit lunar pentru fiecare membru al familiei nu depăşeşte minimul de existenţă stabilit pe ţară. O categorie de beneficiari care au drept prioritar să primească locuință sînt și copiii orfani care au împlinit vîrsta de majorat şi nu au beneficiat de locuinţă din partea statului[20].

Competența Guvernului la implementarea prevederilor acestei Legi constă în elaborarea și aprobarea politicii locative a statului, inclusiv și în partea ce ține de alocarea mijloacelor financiare de la bugetul de stat pentru construcţia şi procurarea de autorităţile administraţiei publice locale a locuinţelor sociale, de serviciu, de manevră; acordarea, în limitele competenţelor, a asistenţei financiare (indemnizaţiilor unice) în cazul construcţiei, reconstrucţiei sau procurării locuinţelor pentru persoanele care beneficiază de acest drept, precum şi în cazul unor calamităţi; etc.

Legea nu stabilește condițiile în care copiii/tinerii orfani care s-au aflat și se află în evidența autorităților publice locale beneficiază de dreptul la locuință socială.

Ca răspuns la adresarea ombudsmanului, în partea ce ține asigurarea copiilor/tinerilor orfani absolvenți ai instituțiile rezidențiale, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei[21], dar și Ministerul Educației[22] au făcut referire la Hotărîrea Guvernului nr. 870 din 28 iulie 2004 privind aprobarea Normelor provizorii de cheltuieli în bani pentru elevii (studenți) orfani și cei aflați sub tutelă/curatelă din școlile profesionale de meserii, instituțiile de învățămînt mediu de specialitate și superior  universitar, școlile de tip internat și casele de copii.

Ombudsmanul consideră că și de această dată autoritățile Republicii Moldova s-au eschivat de la respectarea prevederilor legale, or, ombudsmanul a solicitat anume Guvernului identificarea soluțiilor pentru asigurarea orfanilor cu spații locative, reieșind din direcțiile principale ale activității Guvernului[23], care în conformitate cu împuternicirile sale: elaborează concepţia dezvoltării social-economice a republicii, formează un sistem eficient de ocrotire socială a populaţiei, creează condiţii pentru creşterea nivelului de trai, asigură respectarea şi executarea legilor, hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte etc.

Răspunsul autorităților este evaziv și nu oferă soluții pentru situația copiilor absolvenți ai instituțiilor rezidențiale care urmează a fi asigurați cu spații locative în condițiile prevederilor Legii nr. 338-XIII din 15 decembrie 1994 și Codului cu privire la locuințe (cu referire la perioada de pînă la 30 aprilie 2015).

În ceea ce privește prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 870 din 28 iulie 2004[24], acest act normativ a fost aprobat întru protecţia socială a copiilor orfani şi a celor aflaţi sub tutelă/curatelă din instituţiile de învăţămînt. În Hotărîrea de Guvern se menționează că la finalizarea studiilor absolvenții orfani și cei aflați sub tutelă/curatelă beneficiază de îndemnizație unică, a cărei sumă variază în funcție de tipul instituției de învățămînt absolvite și este de 5000 lei sau 10 000 lei. Hotărîrea de Guvern nr. 870 din 28 iulie 2004 nu este mecanismul de implementare al prevederilor Codului cu privire la locuințe.

Un alt aspect ce ține de prevederile Hotărîrii de Guvern nr. 870 este și faptul că actul nu cuprinde totalitatea  instituțiilor de învățămînt din sistemul educațional al Republicii Moldova. Prin urmare, elevii liceelor nu pot beneficia de normele provizorii de cheltuieli stabilite în actul normativ la care s-a facut referire, de asemenea, de normele provizorii de cheltuieli nu pot beneficia elevii din instituțiile de învățămînt privat sau cele care sînt subordonate altor ministere decît cel al educației.

În anul 2013 Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a elaborat Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a îndemnizațiilor pentru elevii (studenții) rămași temporar fără ocrotire părintească și rămași fără ocrotire părintească din instituțiile de învățămînt secundar profesional, mediu de specialitate și superior, școli de tip internat și casele de copii.

La etapa de avizare a proiectului de Regulament, ombudsmanul a venit cu unele completări. Astfel, pentru a nu crea confuzii referitor la aplicarea normelor ce urmează a fi aprobate, s-a propus ca în  denumirea actului normativ și ulterior în text să fie incluse toate tipurile de instituții de învățămînt[25] din subordinea Ministerelor de resort[26] în care pot studia sau studiază copiii rămași temporar fără ocrotire părintească și rămași fără ocrotire, sau menționarea acestora într-o anexă la Hotărîrea Guvernului, prin care urmează să fie aprobat Regulamentul menționat.

Această necesitate a apărut în contextul în care ombudsmanul a examinat o petiție în al cărei conținut se menționa că administrația liceului de tip internat și Ministerul de resort refuză achitarea respectivei îndemnizații pe motiv că sintagma ”licee de tip internat” nu se regăsește în conținutul Hotărîrii Guvernului nr. 870 din 28 iulie 2004. Din considerentele enunțate actul normativ care urma a fi aprobat trebuie să includă mențiunea specificată, astfel nu se va admite interpretarea eronată.

Regulament respectiv nu a fost adoptat, iar în anul 2015 ombudsmanul a mai examinat o adresare în al cărei conținut petiționarul, copil orfan, fiind elev al unui liceu teoretic, a fost lipsit de dreptul de a beneficia de Normele provizorii de cheltuieli aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 870 din 28 iulie 2004.

În scopul asigurării copiilor orfani și ai celor aflați sub tutelă/curatelă cu îndemnizații, indiferent de tipul instituției de învățămînt în care aceștia își fac studiile, ombudsmanul solicită ca Guvernul să adopte proiectul noului Regulament  cu privire la modul de stabilire și plată a îndemnizațiilor pentru elevii (studenții) rămași temporar fără ocrotire părintească și rămași fără ocrotire părintească din instituțiile de învățămînt, elaborat de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, cu completările propuse de Instituția Ombudsmanului.

Odată cu intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 140 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți, Guvernul a aprobat un set de modificări a cadrului normativ, racordîndu-l, astfel, la prevederile Legii.

În anul 2015[27] a fost modificat Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire şi plată a indemnizaţiilor pentru copiii adoptaţi şi cei aflaţi sub tutelă/curatelă aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 581 din 25 mai 2006.

Dacă anterior, îndemnizațiile pentru copii orfani și cei aflați sub tutelă/curatelă erau achitate din bugetele administrației publice locale, iar unii primari nu achitau respectivele îndemnizații motivînd lipsa resurselor financiare, modificările operate la Hotărîrea Guvernului nr. 581 din 25 mai 2006, prevăd că îndemnizațiile urmează a fi stabilite și plătite de către direcțiile/secțiile de asistență socială și protecție a familiei/Direcția municipală pentru protecția drepturilor copilului Chișinău, din contul bugetului de stat prin transferuri cu destinație specială către bugetele unităților administrativ-teritoriale de nivelul al doilea.

   În contextul modificărilor adoptate autoritățile tutelare urmează să asigure informarea părinților adoptivi și tutorii/curatorii despre dreptul de a beneficia de îndemnizația lunară stabilită în conformitate cu prevederile Hotărîrii de Guvern nr. 581 din 25  mai 2006 deoarece respectiva îndemnizație se acordă doar în temeiul cererii scrise.

Protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc.

La 1 ianuarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 140 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc, în  care se menţionează/stipulează clar atribuţiile autorităţilor tutelare în domeniul protecţiei drepturilor copilului. Legea menţionată, prevede că identificarea, evidenţa, evaluarea, asistenţa şi monitorizarea copilului aflat în situaţie de risc se realizează de către autoritatea tutelară[28].

Evaluarea, asistenţa şi monitorizarea copilului aflat în situaţie de risc se realizează  prin utilizarea metodei managementului de caz[29].

Cu toate acestea se constată cazuri cînd autoritatea tutelară nu-şi onorează atribuţiile care îi revin.

Astfel pe parcursul anului 2015 ombudsmanul a fost nevoit să intervină în cîteva cazuri grave de inacțiune a autorităților tutelare care reprezentau forme grave de încălcare a drepturilor copiilor rămași fără ocrotire părintească, fiind necesară atragerea organelor procuraturii pentru repunerea în drepturi a copiilor și pedepsirea celor responsabili de admiterea încălcărilor constatate.

Recomandare: Avocatul Poporului recomandă Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, precum și reprezentanților autorităților publice locale de nivelul doi, să asigure respectarea de către angajații serviciilor de asistență socială a atribuțiilor de serviciu ce le revin conform legislației în vigoare, prin supravegherea continuă a activității acestora, instruirea și testarea cunoștințelor necesare pentru a presta cetățenilor servicii de asistență socială de calitate.