A A A

Republica Moldova rămîne a fi printre ţările cu cele mai multe adresări la CEDO. După numărul de cereri depuse la Curtea europeană, raportat la populația țării, Moldova se află pe locul 4 printre cele 47 de ţări membre ale Consiliului Europei.

Din 12 septembrie 1997, data intrării în vigoare pentru Republica Moldova a Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi pînă la 31 decembrie  2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat în cauze privind Republica Moldova 297de hotărîri. În 270 dintre acestea s-a constatat  încălcarea  a cel puţin unui drept garantat de Convenţie. În total, ţara noastră a achitată suma de 15 milioane 884 mii 265 Euro.

În anul 2014, Curtea a examinat 1366 de cereri depuse de cetăţeni ai Republicii Moldova la CEDO, dintre care 1341 au fost declarate inadmisibile şi scoase de pe rol. Au fost pronunţate 24 de hotărîri iar în 21 s-a constatat cel puţin o violare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Pentru comparaţie,  în anul 2013 Curtea a pronunțat 19 hotărîri în cauze privind Moldova.

Analiza pe articole a hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele moldoveneşti în anul 2014 se prezintă după cum urmează:

- Dreptul la viață (Articolul 2 din Convenție) – 1 violare (sub aspect material);

- Tratament inuman și degradant (Articolul 3 din Convenție) - 6 violări;

- Dreptul la libertate și siguranță (Articolul 5 din Convenție) - 4 violări;

- Dreptul la un proces echitabil (Articolul 6 din Convenție) - 8 violări;

- Dreptul la respectul vieții private și de familie (Articolul 8 din Convenție) - 2 violări;

- Dreptul la un remediu efectiv (Articolul 13 din Convenție) - 2 violări; 

- Interzicerea discriminării (Articolul 14 din Convenție) – 1 violare;

-  Respectul proprietății (Articolul 1 Protocolul Adițional) - 3 violări.

Cea mai importantă hotărîre, din punct de vedere juridic, pronunţată de Curte pe parcursul anului 2014 împotriva Moldovei este hotărîrea în cauza Urechean și Pavlicenco c. Moldovei, cererile 27756/05 și 41219/07, din 02 decembrie 2014,  -cauza în care Curtea de la Strasbourg pentru prima dată a examinat imunitatea președintelui țării.

Prin hotărîrile pronunţate în 2014, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească compensaţii în mărime de 217,482 euro (comparativ cu 315,363 de euro  în anul 2013, 842,856  euro în 2012 și  371,258  de euro în 2011).

În anul trecut la CEDO au fost depuse 1105 de cereri contra Moldovei (în anul 2013 - 1356 de cereri). Din acest punct de vedere, ţara noastră se situează pe locul 12 din cele 47 de state membre. Însă după numărul de cereri depuse la CEDO, raportat la populația țării, Moldova se află pe locul 4 printre cele 47 de ţări membre ale Consiliului Europei, cu indicele 3,11 de cereri la 10,000 locuitori ( în anul 2013 indicele era de 3,8).

Conform raportului Curţii, pe 31 decembrie 2014, la CEDO erau 1159 de cereri pendinte (în anul 2013 -1414 de cereri și în anul 2012 - 3250 de cereri) îndreptate împotriva Moldovei, ţara noastră situîndu-se pe locul 14 la acest capitol.

Cauzele principale ale condamnării Republicii Moldova în perioada 2012-2014 au fost: neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti sau durata excesivă a procedurilor judiciare; admiterea cererilor depuse în instanţe peste termen; casarea neregulamentară a hotărîrilor judecătoreşti; emiterea de hotărîri vădit nefondate; arestul şi deţinerea în arest fără un mandat valabil sau motivat; persecutarea reclamanţilor; aplicarea torturii; condiţiile inadecvate de detenţie; lipsirea, la nivel naţional, de dreptul de a cere compensaţii pentru violarea Convenţiei; examinarea incorectă a cauzelor privind apărarea onoarei şi demnităţii; neînregistrarea unui cult religios.

În pofida faptului că în ultimii ani în Republica Moldova au fost înregistrate progrese în procesul de ajustare a legislaţiei naţionale la standardele internaţionale, inclusiv în domeniul drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, evoluţii în funcţionarea instituţiilor democratice, în consolidarea sistemului judecătoresc, există factori obiectivi şi subiectivi care conduc la încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului şi la condamnarea statului, fapt ce afectează imaginea ţării pe plan internaţional.