Articolul 24 din Constituția Republicii Moldova garantează dreptul la viață și la integritate fizică și psihică.

În același articol, Constituţia interzice tortura și pedepsele sau tratamentele crude, inumane ori degradante. Interdicţia este categorică și se extinde asupra tuturor persoanelor. Protecția persoanei împotriva torturii și pedepselor sau tratamentelor crude, inumane ori degradante este garantată de art.3 din Convenția europeană pentru drepturile omului (CEDO).

Dreptul la viaţă este considerat ca fiind dreptul uman suprem, pentru că fără respectarea efectivă a acestui drept restul drepturilor și libertăţilor omului ar fi lipsite de orice sens. Dreptul la viaţă este un drept suprem de la care nu se admite nicio derogare, chiar și în situaţiile excepţionale care pun în pericol viaţa naţiunii. Nu este întîmplător faptul că dreptul la viaţă este proclamat în primele articole ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (art. 3), Pactului Internaţional cu privire la drepturile civile și politice (art. 6. 1), Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale (art. 2).   

Pornind de la importanța reglementărilor constituționale enunțate, Avocatul Poporului  e de părere că în penitenciarele din Moldova nu s-au îmbunătățit considerabil condițiile de detenție, care ating nivelul minim de severitate necesară pentru a constitui tratament inuman și degradant. Ombudsmanul accentuează natura sistemică a problemei suprapopulării în închisorile din țară, condițiilor de igienă,  lipsei de îngrijiri medicale adecvate. Cele menționate sunt confirmate și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărîrile sale.

Totodată, deși legislația enunță standardele de detenție și incriminează tratamentul inuman sau degradant aplicat cu intenție, nu există mecanism efectiv care să permită autorităților examinarea în fond a temeiniciei plîngerilor legate de condițiile de detenție și acordarea despăgubirilor adecvate și suficiente. ”Curtea Europeană consideră că statul pîrît trebuie să pună la dispoziția justițiabililor un mecanism adecvat și efectiv, care să permită autorității competente să examineze în fond plîngerile legate de condițiile precare de detenție și să acorde despăgubiri adecvate și suficiente”[1].

         Întru realizarea obligaţiilor pozitive ale statului de ordin general ce rezultă din hotărârea CtEDO Şişanov c. Republicii Moldova,  a fost elaborat proiectul de lege privind modificarea unor acte legislative (a Codului penal și a Codului de procedură penală)[2] referitor la gradul de umanizare a politicii penale, care are drept scop  racordarea legislației penale la standardele Consiliului Europei și, prin acestea, reducerea populației penitenciare.  Prin acest proiect de lege se propune stabilirea unui mecanism preventiv și compensatoriu în conformitate cu standardele Convenției europene pentru drepturile omului.

În anul 2016, Curtea  Europeană a constatat violarea de către Republica Moldova a art.3 din Convenţie în mai multe cauze: Morgoci c. Moldovei, Cazanbaev  c. Moldovei, Mescereacov c. Moldovei,  Caracet c. Moldovei,Ciorap c. Moldovei, Okolisan c. Moldovei, Cristioglo c. Moldovei, Baştovoi c. Moldovei, Galaida și Copoșciu c. Moldovei.

Principalele probleme constatate de Curte se referă la lipsa unei anchete efective și condiţiile inumane din detenţie.

        Potrivit  datelor oficiale, în custodia sistemului penitenciar se află aproximativ 8000 de persoane. Doar 3 din cele 17 instituţii penitenciare au fost renovate şi corespund standardelor minime de detenţie (Penitenciarul nr.7-Rusca, Penitenciarul nr.10-Goian şi Penitenciarul nr.l - Taraclia).  

În condiţiile unei tendinţe constante de creştere a numărului populaţiei penitenciare în raport cu capacitatea actuală de cazare a sistemului penitenciar de aproximativ 5500 locuri, se înregistrează  o suprapopulare de peste 40% a spaţiilor de detenţie.

În special, se  atestă că infrastructura învechită care nu este adaptată la sistemul de celule şi nu permite separarea condamnaţilor în sectoare mici, în combinaţie cu insuficienţa personalului custodial, duce la perpetuarea violenţei şi subculturii în mediul penitenciar.

Intimidarea şi maltratarea unor anumite categorii de deţinuţi este un fenomen aspru criticat ani la rînd de către Comitetul European pentru Prevenirea Torturii (CPT). Mai mult, ierarhia neformală, guvernată de propriile reguli şi interacţiunea ei cu grupările criminale din afara sistemului penitenciar ameninţă siguranţa întregii societăţi.

Un alt set de probleme majore cu care se confruntă sistemul penitenciar sunt capacităţile reduse de prestare a serviciilor medicale, de asigurare cu inventarul necesar pentru prepararea şi servirea hranei, dar şi lipsa posibilităţii de a desfăşura în deplină măsură activităţi prosociale cu scop de motivare către schimbare a persoanelor private de libertate.

Avocatul Poporului salută aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului penitenciar pentru anii 2016-2020[3],  care are drept scop definirea unui cadru strategic simplu şi funcţional pentru dezvoltarea sistemului penitenciar din Republica Moldova, inclusiv de a interveni în soluţionarea cauzelor problemelor actuale ale sistemului penitenciar şi diminuarea efectelor acestora asupra deţinuţilor, precum şi de reafirmare a rolului acestuia în cadrul sistemului general de înfăptuire a justiţiei.

Problema centrală pe care o abordează prezenta Strategie este: eficienţa scăzută a sistemului penitenciar în realizarea scopului pedepsei - reintegrarea socială a persoanei condamnate şi prevenirea  săvîrşirii de noi infracţiuni. Conform indicatorului internaţional[4], Moldova are un scor de 0.28 din maxim 1 pentru subindicatorul Serviciile corecţionale sunt eficiente în reducerea comportamentului criminal.

Avocatul Poporului consideră că multe probleme sunt generate de subfinanțarea sistemului penitenciar. În acest context, Oficiul Avocatului Poporului și-a propus să efectueze o analiză amplă a modului de finanțare a sistemului penitenciar pentru a veni cu unele recomandări în acest sens. 

         Din cele 230 de cereri înregistrate la Oficiul Avocatului Poporului pe parcursul anului 2016 la această tematică cel mai frecvent (în 203 cereri) sînt semnalate condiţiile precare de detenţie din penitenciare. În 20 cereri a fost invocată aplicarea relelor tratamente, iar în altele 7 au fost expuse diverse probleme ce ţin de respectarea procedurii la reţinere sau arestare.

         Comparativ cu anii precedenți urmărim o dinamică de creștere a cererilor parvenite din locurile de detenție (190 de cereri în anul 2014 și 195 de cereri în 2015)[5].

         Pentru verificarea alegațiilor expuse în cererile persoanelor private de libertate în majoritatea cazurilor a fost  necesară deplasarea la fața locului.

          Cele mai frecvente probleme invocate de deținuți la capitolul condiții de detenție, ca și în anii precedenți, se referă la: supraaglomerare,  în special, în Penitenciarul nr.13 din Chișinău; celulele din demisol - foarte reci; lumină insuficientă, umiditate, condițiile sanitaro-igienice; sistemul de canalizare și sistemul de ventilare nefuncționabile; asigurarea insuficientă cu lenjerie de pat, plapumă și cu obiecte de primă necesitate; măsuri insuficiente de deratizare și dezinfectare.

    O altă problemă abordată frecvent de persoanele private de libertate ține de acordarea asistenței medicale neadecvate sau cu întîrziere.   

   În unele cazuri nu se întreprind măsuri eficiente pentru asigurarea exercitării efective a dreptului la asistență medicală independentă, inclusiv pentru diagnosticarea deținuților în instituțiile medico-sanitare publice și prescrierea tratamentului necesar. Administrația penitenciarului invocă imposibilitatea transportării deținuților pentru asigurarea asistenței medicale independente din cauza insuficienței personalului, deoarece escortarea necesită implicarea unor servicii suplimentare și mijloc de transport specializat pentru asigurarea pazei în timpul deplasării. Totodată s-a constatat că nu există instrucțiuni de standardizare a acțiunilor colaboratorilor penitenciarului în cazul solicitărilor de acordare a asistenței medicale private/independente deținuților.

    Pentru asigurarea exercitării efective a dreptului la asistență medicală independentă, Departamentului Instituțiilor Penitenciare i s-a recomandat de a  întreprinde măsuri eficiente, prin elaborarea de reglementări interne, pentru standardizarea acțiunilor administrației penitenciarelor cu privire la asigurarea asistenței medicale private. Avocatul Poporului a fost asigurat că Departamentul Instituțiilor Penitenciare va include propunerile respective într-un proiect de modificare a legislației execuțional-penale preconizat a fi elaborat în  anul 2017.

        Este defectuoasă și respectarea în  instituțiile penitenciare din țară a drepturilor pacientului. Persoanele aflate în detenție deplîng încălcarea dreptului pacientului de a fi informat, la asistenţă medicală calitativă, la accesibilitate, de a-şi manifesta  nemulţumirea.

        O altă problemă sesizată din cererile deținuților ține de condițiile neadecvate din transportul care asigură escortarea deținuților. Avocatul Poporului a abordat această problemă anterior. 

        Relațiile ostile dintre deținuți și administrația  penitenciarului au fost invocate preponderent de către deținuții din  Penitenciarul nr.17 Rezina și Penitenciarul nr.15 Cricova.

        Un alt aspect invocat  în adresările către Avocatul Poporului se referă la   problema fumatului în celule și deținerea persoanelor nefumătoare cu persoane care fumează în celule.

        În acest context, Avocatul Poporului a recomandat Departamentului Instituțiilor Penitenciare să stabilească un mecanism de punere în aplicare a prevederilor Statutului executării pedepsei de către condamnați, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.583 din 26.05.2006, în partea ce ține de fumatul în penitenciar, prin elaborarea unor reglementări interne și crearea locurilor special amenajate.

       Departamentul Instituțiilor Penitenciare a înregistrat pe parcursul anului 2016 o creștere cu 434 de plîngeri de la deținuți (3225 de petiţii) comparativ cu în anul precedent. Cele mai multe petiții au parvenit de la deținuți din Penitenciarul nr. 13 din Chișinău, care a  constituit un sfert din numărul total de cereri, acesta fiind urmat de Penitenciarul nr. 15 din Cricova, Penitenciarul nr. 9 din Pruncul. De la Penitenciarul nr. 10 din Goian au fost înregistrate doar 5 petiții.[6]

       Potrivit Normelor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii, procedurile eficiente de plîngeri şi inspecţiile în închisori reprezintă garanţii fundamentale împotriva relelor tratamente. Deţinuţii trebuie să dispună de mijloace de recurs atît în interiorul, cît şi în exteriorul închisorii, incluzîndu-se posibilitatea de a avea acces confidenţial la o autoritate adecvată[7]. 

        Mai multe cereri  la acest capitol au parvenit în anul de referință de la persoane private de libertate,  care invocă  nerespectarea procedurii de examinare a cererilor adresate administrației penitenciarului. Aceștia se plîng că deseori nu primesc răspunsuri la plîngerile sale, se invocă procedura defectuoasă de expediere a corespondenței prin intermediul Poștei Moldovei, precum și probleme cu care se confruntă la momentul solicitării achitării serviciilor poștale din conturile de peculiu.

De exemplu, în Penitenciarele nr.4 și nr.15 din Cricova nu se respecta procedura stabilită conform legislației[8] de înaintare a cererilor deținuților către administrația penitenciarului și ulterior obținerea deciziei pe marginea cererii depuse de către deținut. În adresările către Avocatul Poporului deținuții menționează că administrația nu înregistrează toate cererile deținuților. Totodată  se invocă că și scrisorile acestora adresate diferitor instituții de stat nu ajung la destinație.

În procesul investigării s-a constatat că în Penitenciarul nr.4 nu era instituit un mecanism prin care să fie respectat accesul deținutului  la cutia Poștei Moldova pentru expedierea corespondenței. La momentul vizitei cutia poștală nu era sigilată. Din spusele deținutului, angajații penitenciarului dețin cheia de la această cutie poștală și verifică corespondența expediată de către condamnați.

Statutul executării pedepsei de către condamnați prevede că pentru expedierea scrisorilor, pe teritoriul penitenciarului (în fiecare sector izolat) se instalează cutii poştale, la care au acces deţinuţii. Scrisorile se pun în cutiile poştale, în plicuri închise, personal de către deţinuţi. Extragerea corespondenţei deţinuţilor din cutiile poştale se efectuează de către lucrătorii oficiului poştal din raza de circumscripţie a penitenciarului.

         Avocatul Poporului a intervenit către Departamentul Instituțiilor Penitenciare cu recomandări de rigoare, inclusiv de a crea o comisie în cadrul Departamentului Instituțiilor Penitenciare pentru efectuarea unui control strict în toate penitenciarele din Republica Moldova asupra respectării dreptului de petiționare a deținuților, precum și efectuarea unor controale periodice.

        Situația în izolatoarele de detenție provizorie rămîne în continuare alarmantă.  Anterior s-a menționat că majoritatea încăperilor din izolatoarele de detenţie provizorie sînt situate în subsolurile edificiilor inspectoratelor de poliţie. De aceea, acestea nu sunt în măsură, să ofere condiţii de detenţie adecvate sau adaptate detenţiei persoanelor plasate în detenţie provizorie.  

       Avocatul Poporului constată că în unele instituții condițiile rămîn a fi în continuare inumane și degradante. De exemplu, în cadrul vizitei efectuate la   Izolatorul de detenție preventivă din Orhei s-a stabilit că la intrarea în inspectoratul de poliție nu toți cetățenii sînt înregistrați în registrul de evidență a vizitatorilor, Registrul de evidență a persoanelor deținute este incomplet (nu se indica ora de plasare și ora de ieșire din izolator a deținutului). Cele 3 celule funcționale (celelalte sînt sigilate) nu corespund normelor naționale și internaționale de detenție a persoanelor.  Saltele vechi, într-o stare deplorabilă, perne și lenjeria pentru paturi lipsește. Apa în izolator se asigură la necesitate prin pomparea din apeduct. Chiuvetele din celule sînt vechi, ruginite, robinetele - deteriorate, nefuncționale. Prin urmare, lipsește accesul direct al persoanelor plasate la apa potabilă.  În celule iluminarea este insuficientă, e miros de mucegai, condiții igienico-sanitare - precare.

Constatările Institutului pentru Drepturile Omului din Moldova[9] din anul 2016 privind situația persoanelor aflate în instituțiile psihoneurologice atestă existența în continuare a multor probleme abordate anterior de  Instituția Ombudsmanului  și organizațiile internaționale din domeniul drepturilor omului[10].  

 Persistă problema documentării beneficiarilor, problema obligării beneficiarilor internatelor psiho-neurologice la diverse lucrări agricole și auxiliare. De asemenea, în Internatul psiho-neurologic din satul Brînzeni, raionul Edineț s-a constatat că situația în blocurile 1 și 2 rămîne neschimbată celei descrise în raportul Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor Inumane sau Degradante (CPT) privind Republica Moldova din anul 2015.  Încăperile sanitare se află într-o stare nesatisfăcătoare, fiind necesară reparație capitală și dotare corespunzătoare, inclusiv pentru a asigura persoanelor cu mobilitate redusă posibilitatea de a utiliza încăperea de sine stătător.  Nu au fost atestate îmbunătățiri nici la capitolul individualizării lucrurilor personale ale beneficiarilor, nu există spații individuale pentru păstrarea lucrurilor personale.