Greva este o acțiune de protest extremă a salariaților dintr-o organizație economică sau dintr-o instituție, manifestată, în principal, prin încetarea activității.

În anul 2016 Oficiul Avocatului Poporului n-a fost sesizat cu cereri în care s-ar pretinde încălcarea acestui drept.

Dreptul la grevă are o consacrare constituțională în Republica Moldova. Astfel, art.45 din Constituție prevede: “Dreptul la grevă este recunoscut. Grevele pot fi declanșate numai în scopul apărării intereselor profesionale cu caracter economic și social ale salariaților”.

În Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale este proclamat, în art. 8, dreptul la grevă, cu precizarea, care-l amendează substanţial, că acesta "trebuie exercitat conform legilor fiecărei ţări ".

  Un alt document important al Consiliului Europei, Carta Socială Europeană (revizuită) din 03.05.1996 afirmă "dreptul lucrătorilor şi al patronilor la acţiuni colective, în caz de conflict de interese, inclusiv dreptul la grevă, sub rezerva obligaţiilor care ar putea rezulta din convenţiile colective în vigoare”[1]

         Dreptul la grevă este deci, în concepţia Consiliului Europei, mijloc de asigurare a negocierii colective.

Conform Codului muncii al Republicii Moldova[2], greva reprezintă refuzul benevol al salariaţilor de a-şi îndeplini, total sau parţial, obligaţiile de muncă, în scopul soluţionării conflictului colectiv de muncă declanşat în conformitate cu legislaţia în vigoare. Din sensul normei de mai sus, se deduce posibilitatea salariatului de a declanşa sau nu greva în cazul încălcării unor drepturile ale sale, neputînd fi organizată în scopuri politice. De aici derivă obligaţia salariaţilor de a nu se axa pe criterii politice atunci cînd participă la grevă, norma dată fiind una imperativă, derogarea de la aceasta lăsîndu-se cu anumite sancţiuni de ordin disciplinar, material, administrativ şi penal, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Art. 362, alin. 3 prevede faptul că greva poate fi declarată dacă în prealabil au fost epuizate toate căile de soluţionare a conflictului colectiv de muncă în cadrul procedurii de conciliere prevăzute de Codul Muncii. Prin urmare, putem deduce din prevederile acestei norme faptul că înainte de a declanşa greva, salariaţii trebuie să treacă o etapă prealabilă de soluţionare a conflictelor, numită „procedura de conciliere”, reglementată de Codul Muncii. Legiuitorul nu prevede însă ce se întâmplă în cazul în care procedura de conciliere nu a avut loc, ori aceasta reprezintă, din punctul de vedere al Avocatului Poporului, o lacună legislativă.

O altă problemă sesizată de Ombudsman constituie restricţionarea în termeni absoluţi, prin prevederile art. 369, alin. (2) din Codul muncii, a dreptului de a participa la grevă a mai multor categorii de salariaţi, printre care: personalul medico-sanitar din spitale şi serviciile de asistenţă medicală urgentă; salariaţii din sistemele de alimentare cu energie şi apă; salariaţii din sistemul de telecomunicaţii; salariaţii serviciilor de dirijare a traficului aerian;  persoanele cu funcţie de răspundere din autorităţile publice centrale; colaboratorii organelor ce asigură ordinea publică, ordinea de drept şi securitatea statului, judecătorii instanţelor judecătoreşti, salariaţii din unităţile militare, organizaţiile sau instituţiile Forţelor Armate; salariaţii din unităţile cu flux continuu; salariaţii din unităţile care fabrică producţie pentru necesităţile de apărare a ţării.

În acest context, Comitetul European pentru drepturile sociale, în  raportul și concluziile sale pentru 2014 a menționat că legislația  Republicii Moldova cu privire la interdicția de a participa la grevă a unor categorii de salariați contravine prevederilor art. 6 alin. (4) din Carta Socială Europeană (revizuită).

Printre motivele invocate în acest sens sunt menționate următoarele aspecte:

-        restricționarea dreptului la grevă a funcționarilor publici și angajaților din administrarea publică, sectorul securității de stat și apărării naționale;

-        interzicerea dreptului la grevă a angajaților din cadrul serviciilor de furnizarea a energiei electrice și apei, telecomunicații și controlul traficului aerian;

-        nu este stabilit faptul dacă restricțiile privind dreptul la grevă a angajaților autorităților vamale corespund condițiilor stabilite în Cartă;

-        restricțiile impuse muncitorilor, referitor la dreptul la grevă, cu scopul de a proteja instalațiile și echipamentul întreprinderii și pentru a asigura funcționarea lor neîntreruptă.

Comitetul European pentru drepturile sociale consideră că aspectele menționate nu corespund prevederilor articolului G din Cartă[3].