Adoptarea unui nou cadru legislativ cu referire la instituția ombudsmanului în Republica Moldova este dictată în primul rînd de noile provocări în domeniul drepturilor omului cu care se confruntă societatea în ansamblu, dar și fiecare membru al acesteia în particular.
De la înființarea în 1997 în Republica Moldova a institutului politico-juridic al avocatului parlamentar și începutul funcționării Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova – în 1998 au trecut 15 ani. În acest răstimp, ţara noastră a cunoscut varii ipostaze în sensul raporturilor politice, civile, economice și culturale, unitatea de măsură pentru determinarea gradului de corespundere cerințelor unui stat de drept rămînînd constantă - respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Instituția avocatului parlamentar, care este mecanismul de bază în determinarea indicatorului menționat supra, din păcate, nu a cunoscut evoluții odată cu dezvoltarea raporturilor sociale, fapt care a influențat indubitabil capacitățile și potențialul acesteia.
Proiectul propus vine să schimbe axa valorilor în conceptul instituției avocatului parlamentar, punînd accent pe consolidarea capacităților oficiului ombudsmanului (avocatului poporului), autoritate care trebuie să asigure memorie instituțională și instrumente clare și funcționale de implicare a ombudsmanului în conformitate cu mandatul său. In acest sens, proiectul propune prevederi noi, absolut necesare, referitor la Oficiul Avocatului poporului condus de secretarul general, cabinetul propriu, posibilitatea aprobării structurii și schemei de încadrare de către Avocatul poporului, aprobarea bugetului instituției direct în Parlament fără avizul prealabil al Ministerului Finanţelor, prevederi care, în cazul adoptării de către Legislativ, cu siguranță vor suplini eforturile depuse pentru perfecționarea activității instituției.
Reprezentanții CpDOM în grupul de lucru creat prin ordinul ministrului Justiției din 25 noiembrie 2011 pentru elaborarea noului proiect de lege au venit cu opinii proprii referitor la procedura numirii ombudsmanului, numărul și procedura numirii adjuncților, formula și structura Mecanismului Național de Prevenire a Torturii, opinii care nu au fost acceptate.
Numirea în funcție a avocatului parlamentar este un exercițiu politic, constituind produsul votului deputaților, cei care reprezintă clasa politică. Anume din aceste raționamente în țările în care funcționează instituția ombudsmanului candidaturile se înaintează de către exponenții puterii, important fiind faptul că după consumarea exercițiului de vot reprezentanţii clasei politice recunosc și conștientizează caracterul apolitic al activității ombudsmanului. De aceea sarcina de bază a proiectului este de a oferi un răspuns la întrebarea dacă clasa politică din Moldova este gata să-și asume această responsabilitate.
Pentru asigurarea transparenței reale la etapa numirii în funcție a ombudsmanului, este determinantă faza dezbaterilor publice cu implicarea candidaților și oferirea posibilității publicului de a consulta viziunile acestora în domeniul respectării drepturilor omului. O opinie publică formată urmare a unor largi consultări trebuie să ofere societății civile oportunitatea de a ”exercita presiune” asupra Legislativului la momentul votării candidatului. În opinia noastră, o ”sistematizare” a dosarelor în urma anunțării concursului public este mai mult una formală decît capabilă să asigure transparența la numirea în funcție a avocatului parlamentar.
În opinia mea, cel mai serios neajuns al proiectului de lege, care determină independența instituțională, iar prin urmare și corespunderea instituției Principiilor de la Paris, se referă la simplificarea procedurii de revocare a avocatului poporului de la majoritatea constituțională (2/3 din voturi) la votul majorității deputaților aleși, ce reprezintă nu altceva decît majoritatea parlamentară, de a cărei viabilitatea depinde reușita programului de guvernare. Ombudsmanul este autoritatea care, reprezentînd cetățeanul în raport cu statul, ”deranjază” și ”incomodează” prin constatările și intervențiile sale autoritățile guvernamentale, de aceea punerea la îndemînă a unor pîrghiii și proceduri relativ ușor accesibile de revocare din funcție va determina ombudsmanul să acționeze nesigur și cu atenție, reducînd esențial consistența actelor sale de reacționare.
Îmi exprim convingerea că, urmînd procedurile constituționale de adoptare a legilor, Parlamentul țării, ținînd cont atît de prevederile bine argumentate ale proiectului, cît și de cele care solicită o clarificare mai detaliată, va oferi societății un cadru normativ favorabil pentru funcționarea eficientă a Instituției Naționale de Protecție a Drepturilor Omului.