Tamara Plămădeală: Violenţa nu este o cale de soluţionare a conflictelor. Toleranţa, bunul simţ şi răbdarea trebuie să fie puse la baza relaţiilor dintre oameni.
Astăzi, cînd este marcatăZiua internaţională a nonviolenţei în şcoli,avocatul parlamentar pentru protecţia drepturilor copilului Tamara Plămădeală îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu starea lucrurilor în acest domeniu. Violenţa în şcoală a devenit o problemă acută a societăţii contemporane.
Articolul 19 din Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului prevede că „statele părţi vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale şi educative corespunzătoare pentru protejarea copilului împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de abandon sau neglijenţă, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv violenţa sexuală, în timpul cît se află în îngrijirea părinţilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului sau reprezentanţilor săi legali sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredinţat”.
Conform studiului realizat de Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova, de la an la an a crescut numărul cazurilor de violenţă în şcoală. Datele oferite de direcţiile de învăţămînt din raioane atestă 172 de cazuri în 2009, 227- în 2010, 276 de cazuri de violenţă în 2011. Ombudsmanul constată că violenţa în şcoală are diverse manifestări: actele de violenţă dintre elevi, admiterea abuzului faţă de elevi din partea profesorilor şi viceversa.
Cauzele violenţei în şcoală sînt lipsa de educare a unei atitudini intransigente faţă de fenomenul violenţei în general şi în şcoli în particular, lipsa unui mesaj antiviolenţă bine definit în educaţia copiilor conduc la admiterea actelor de violenţă.
Nu există politici de stat orientate spre crearea condiţiilor optime pentru o educaţie bazată pe principii morale corecte şi sănătoase în cadrul familiei, politici care ar consolida relaţia profesor-părinte şi ar contribui la cooperarea lor eficientă pentru educarea şi instruirea adecvată a copiilor.
O altă cauză a fenomenului de violenţă şcolară este lipsa de educaţie în familie. Copii părinţilor plecaţi în străinătate la muncă rămîn în grija rudelor sau, mai rău, fără grija adulţilor şi sînt educaţi în stradă. Copiii sînt nevoiţi să se confrunte cu situaţii psihologice dificile la care, din cauza particularităţilor de vîrstă, nu por face faţă.
Lipsa psihologilor cu pregătire adecvată în şcoli de asemenea rămîne a fi o problemă nesoluţionată care influenţează stare lucrurilor în ceea ce priveşte violenţa în şcoală. Conform studiului realizat de CpDOM, elevii rămîn în continuare fără sprijinul unui profesionist competent, conflictele trecînd în stare latentă cu perspectiva unei declanşări de violenţă.
Linia verde a copilului din cadrul Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova a atestat 24 de apeluri legate de cazuri de violenţă în şcoală în 2012. Deşi adresările au fost examinate de către avocatul parlamentar pentru protecţia drepturilor copilului, măsurile de sancţionare a cadrelor didactice care au comis abuzuri faţă de copii sînt extrem de blînde – de obicei o sancţionare de ordin disciplinar. Ombudsmanul copiilor consideră că pe lîngă alte măsuri care urmează a fi luate în vederea educării unei atitudini de netolerare a violenţei sub orice formă, este necesar elaborarea unui cadru legislativ care ar sancţiona mai dur actele de violenţă săvîrşite de cadrele didactice.
Pe lîngă alte soluţii care se impun: educare adecvată, cultivarea şi propagarea unei atitudini de intransigenţă faţă de fenomenul violenţei în şcoală, asigurarea şcolilor cu psihologi adecvat pregătiţi pentru lucrul cu copiii, medierea ar fi un instrument eficient pentru ameliorarea situaţiei. Medierea ar soluţiona mai multe din conflicte care generează violenţă în şcoală.
Avocatul parlamentar pentru protecţia drepturilor copilului Tamara Plămădeală îndeamnă copii şi adulţii la toleranţă şi înţelepciune. Violenţa nu este o cale de soluţionare a conflictelor. Toleranţa, bunul simţ şi răbdarea trebuie să fie puse la baza relaţiilor dintre oameni.