În anul 2011, Parlamentul Republicii Moldova a completat articolul 19 din Legea cu privire la activitatea farmaceutică cu alineatele (4), (5) şi (6), prin care au fost introduse criterii geografice şi demografice pentru amplasarea farmaciilor pe teritoriul ţării. Acestea presupun că farmaciile urmează a fi deschise în anumite zone ale ţării cu condiţia unui număr minim de 3000-4000 de persoane care ar locui în  împrejurime. De asemenea, se prevede că în anumite zone urbane cu o concentrare demografică să se aplice condiţia distanţei minime de 250 de metri între farmacii.

Ombudsmanul e de părere că  menţinerea restricţiilor geografice şi demografice pentru amplasarea farmaciilor nu contribuie pe deplin la asigurarea accesului populaţiei din localităţile rurale la medicamente.

Aurelia Grigoriu consideră că stabilirea restricţiilor geografice şi demografice este discriminatorie în cadrul exercitării activităţii antreprenoriale şi reprezintă o încălcare a principiilor fundamentale privind dreptul la libera stabilire, comerţul liber şi egalitatea tuturor în faţa legii dar şi accesul populaţiei la ocrotirea sănătăţii, implicit la procurarea medicamentelor.                          

Republica Moldova şi-a asumat obligaţia ajustării legislaţiei naţionale la standardele europene. În acest sens, potrivit articolului 4 din Legea cu privire la actele legislative, actul legislativ trebuie să corespundă prevederilor tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, inclusiv legislaţiei comunitare. Compatibilitatea cu legislaţia comunitară constituie o condiţie obligatorie a oricărui act legislativ.

Curtea europeană de justiţie în Hotărîrea din 01.06.2010, în cauzele conexate C-570/07 şi C-571/07,  a stabilit următoarele: ,, Limitele demografice şi geografice (...) pentru înfiinţarea unor noi farmacii constituie o restricţie privind libertatea de stabilire” .În aceeaşi hotărîre CEJ a subliniat că ,,aplicarea uniformă a normelor de bază de 2800 de locuitori şi de 250 de metri între farmacii (...) riscă să nu asigure un acces adecvat la serviciul farmaceutic în zone care prezintă anumite particularităţi demografice “.

Potrivit convingerii ombudsmanului, menţinerea restricţiilor demografice şi geografice la amplasarea farmaciilor produce efecte economice şi sociale negative atît pentru consumatorul final, cît şi pentru întreprinzători.

Consumatorul poate fi lipsit de dreptul de a beneficia de servicii farmaceutice calitative, prin impunerea acestuia să procure produsele farmaceutice doar de la o anumită farmacie, amplasarea unei alte alternative de farmacie în apropiere fiind restricţionată de lege, afirmă Aurelia Grigoriu. În special, aceasta ar putea fi cazul localităţilor unde cauza restricţiilor legale actuale nu poate funcţiona decît o farmacie. Pe de altă parte, promovarea concurenţei libere contribuie la creşterea calităţii serviciilor farmaceutice, în aşa fel încît tendinţa de atragere a consumatorilor duce la diminuarea preţurilor la medicamente, prestarea serviciilor gratuite privind medicamentele comercializate.

În cazul în care condiţia numărului minim aşa cum este prevăzut în legea cadru, de 3000-4000, de locuitori s-ar aplica în mod invariabil în anumite zone în care populaţia este în general dispersată şi mai puţin numeroasă, anumiţi locuitori s-ar afla în afara ariei locale rezonabile a unei farmacii şi ar fi lipsiţi, astfel, de un acces adecvat la serviciul farmaceutic.

De asemenea, în anumite zone urbane cu o mare concentrare demografică, aplicarea strictă a condiţiei distanţei minime de 250 de metri între farmacii duce la situaţia în care perimetrul prevăzut pentru o singură farmacie ar include mai mult de 400 de locuitori.

Prin urmare, statul urmează să elaboreze alte pîrghii şi modalităţi pentru a atrage dezvoltarea sectorului farmaceutic pe tot teritoriul Republicii Moldova.

Aurelia Grigorie susţine că restricţiile demografice şi geografice introduse în lege sunt discriminatorii, limitează numărului de farmacii la o concurenţă atît în termeni de preţuri cît şi de calitate a serviciilor, precum şi accesul populaţiei din localităţile rurale la medicamente.

Ombudsmanul consideră că alineatele (4), (5),(6) din art.19 din Legea cu privire la activitatea farmaceutică, contravin drepturilor fundamentale garantate de art. art. 4, 8, 9, 16, 36, 46, 54 şi 126 din Constituţia Republicii Moldova, solicitînd excluderea acestora pentru a elimina cauzele şi condiţiile ce creează premise pentru încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului, în special dreptul cetăţenilor la medicamente.