Îngrijorarea ombudsmanului este exprimată în contextul protestului desfăşurat în fața Guvernului, de către angajații Societății pe Acțiuni „Alimentarmaş” nemulțumiți că nu și-au primit salariile restante pentru munca prestată în ultimii 8 ani[1].

Potrivit informaţiei apărute în presă la 16.04.2014 un grup de protestatari, disperați că nu și-au primit banii pentru munca prestată timp de 8 ani, s-au adunat în fața Guvernului şi au cerut ca autoritățile centrale să oblige conducerea uzinei de utilaj „Alimentarmaş” să le plătească restanțele. Prin urmare, unii angajați spun că au încercat să-și obțină salariile neplătite prin instanța de judecată, dar fără succes.Asta chiar dacă statul deține acțiuni la uzina ,,Alimentarmaş” , întreprindere care este în proces de faliment. 

În opinia ombudsmanului, informaţiile relatate trezesc îngrijorări serioase care urmăresc încălcarea drepturilor fundamentale garantate de art. 43 şi 46 din Constituţia Republicii Moldova, manifestat prin neplata salariului la timp de către  Societatea pe Acțiuni „Alimentarmaş”.Totodată, prin neachitarea salariului se încalcă dreptul fundamental la un trai decent garantat de art.47 din Constituţia Republicii Moldova.

  Este de notat că potrivit prevederilor art. 9 alin.(1) lit.(d) din Codul Muncii, salariatul are dreptul ,,la achitarea la timp şi integrală a salariului, în corespundere cu calificarea sa, cu complexitatea, cantitatea şi calitatea lucrului efectuat”. Art. 10 alin.(2) lit.(h) din Codul Muncii, angajatorul este obligat ,,să plătească integral salariul în termenele stabilite de prezentul cod, de contractul colectiv de muncă şi de contractele individuale de muncă”.Totodată, potrivit prevederilor art. 144alin.(1) din Codul Muncii ,,Plata salariilor este efectuată de angajator în mod prioritar faţă de alte plăţi, inclusiv în caz de insolvabilitate a unităţii”.

În accepţiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului, salariul constituie un “bun”, iar drepturile de natură salarială intră în sfera dreptului de proprietate reglementat de art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţie. Curtea reţine că o persoană poate pretinde la drepturile sale salariale doar pentru perioada efectivă în care a desfăşurat o anumită activitate. Reclamantul poate pretinde încălcarea art.1 al Protocolului nr.1 doar în măsura în care decizia contestată se referă la “proprietatea” sa în sensul acestei dispoziţii. “Proprietatea” poate fi o “proprietate existentă”, sau active, inclusiv creanţe, cu privire la care solicitantul pretinde că el sau ea are cel puţin o “speranţă legitimă” de a obţine satisfacerea efectivă a dreptului său de proprietate.

Ca urmare, ombudsmanul s-a adresat Inspectoratului de stat al Muncii în vederea investigării minuţioase a gradului de respectare de către întreprinderea legislaţiei muncii în cazul expus mai sus, în special normele cu privire la retribuirea muncii şi întreprinderea măsurilor ce necesită după caz pentru a fi trase la răspundere persoanele vinovate