Violenţa în şcoală a constituit subiectul întrunirii organizate, astăzi 30 ianuarie, de Centrul pentru Drepturile Omului, cu participarea responsabililor din cadrul Ministerului Educaţiei, unor reprezentanţi ai direcţiilor de învăţămînt şi instituţii de învăţămînt, ai mediului academic, ai ONG-urilor pentru protecţia drepturilor copiilor.
La întîlnirea din 30 ianuarie au fost discutate cauzele violenţei în şcoală; eficienţa mecanismelor de intervenire a lucrătorilor instituțiilor de învățămînt în cazurile de abuz, neglijare, exploatare și trafic al copilului; problemele cu care se confruntă direcţiile de învăţămînt, precum și instituţiile de învăţămînt în combaterea fenomenului; pîrghii de implementare eficientă a mecanismelor existente de eradicare a violenţei în şcoală.
Reprezentantul Ministerului Educaţiei, Rodica Josanu, a relevat că autoritatea publică centrală în domeniu monitorizează respectarea mecanismelor create anterior de prevenire şi combatere a abuzului şi violenţei în şcoală. Funcţionarul a mai relevat că metodologia existentă este funcţională, dar mai e nevoie de timp pentru conştientizarea importanţei aplicării întocmai a procedurilor recomandate de Ministerul Educaţiei.
Reprezentanţii direcţiilor de învăţămînt, educaţie şi tineret Chişinău, Teleneşti şi Nisporeni au vorbit despre experienţa de combatere a fenomenului şi dificultăţile pe care le au de înfruntat în acest proces. Totodată, manageri şi pedagogi de la liceele „M. Kogălniceanu”, „Minerva” din capitală, „Alceu Russo” din satul Cojuşna au menţionat însemnătatea instruirii cadrelor didactice, dar şi a acţiunilor de profilaxie a violenţei în şcoală, implicit prin antrenarea copiilor în activităţi de promovare a toleranţei şi respectului faţă de diferenţe. În context, a fost menţionat şi suportul foarte activ venit din partea ONG-urilor care activează în domeniu. O opinie comună a fost că pentru prevenirea violenţei este imperios necesar ca în instituția de învățămînt să fie creat un mediu prietenos copiilor.
S-a mai accentuat rolul managerilor instituţiilor de învăţămînt în soluționarea unor cazuri de violenţă în şcoală, precum și rolul dirigintelui de clasă care trebuie să convoace ședințe cu părinții, pentru a interacționa cu aceștia nu doar în cadrul unor discuții axate pe reușită școlară sau colectare de fonduri, ci mai ales pe comunicare interpersonală, comunicare deschisă și eficientă bazată pe competență pedagogică.
Participanţii la discuţie au susținut ideea că în prezent situaţia privind violenţa în şcoală s-a ameliorat față de cîțiva ani în urmă.Totodată, mai există probleme legate de aplicarea violenţei, mai ales emoţionale şi psihologice, un rol important în soluţionarea unor asemenea cazuri revenindu-le psihologilor. S-a menţionat însă că, dacă în municipii şi oraşe instituţiile de învăţămînt sînt asigurate cu cadre calificate de psihologi, atunci în localităţile rurale mai există insuficienţă de specialişti în domeniu.
Virginia Rusnac, directorul Centrului Republican Asistenţă Psihopedagogică a relevat că atît cadrul normativ adoptat de Ministerul Educaţiei pentru prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală, cît şi Codul Educaţiei oferă pîrghiile necesare pentru eradicarea fenomenului în cauză: abordarea în complex a acestuia, cu implicarea tuturor actorilor vizaţi în acest proces. Virginia Rusnac a mai menţionat însă că lipsa de comunicare sau comunicare insuficientă între pedagogi şi elevi, pedagogi şi părinţi, uneori şi competenţe reduse, neimplicarea serviciilor psihologice împiedică soluţionarea unor cazuri de violenţă în şcoală.
La întrunire au mai participat directorul executiv al CIDDC Cezar Gavriliuc, reprezentantul Uniunii Pedagogilor, Maria Covalenco, a Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii, Anglea Stefanco și conferențiarul universitar ULIM, Lucia Savca.
