Prin Decizia Organizației Mondiale a Sănătății din 17 mai 1990, homosexualitatea a încetat să mai fie considerată o boală. Urmare a acestei hotărîri,  17 mai a fost declarată Zi internațională de luptă împotriva homofobiei, care se sărbătorește în fiecare an.

Evenimentul în cauză ne oferă prilejul să ne conjugăm eforturile de combatere a tuturor formelor de violență legate de orientare sexuală sau identitate de gen. Acțiunile care necesită a fi interprinse trebuie să prevadă egalitatea între persoane nu numai de jure, dar și de facto.

Țara noastră a realizat anumite acţiuni în acest scop, inclusiv în vederea armonizării legislaţiei în domeniu la normele europene.  Dacă analizăm situaţia prin prisma legislației existente,  aceasta exclude orice gen de discriminare şi s-ar părea că problemele legate de încadrarea în cîmpul muncii, accesul la studii, la bunuri și servicii la sănătate, la libertatea întrunirilor sunt rezolvate. Cu toate că legislația interzice discriminarea persoanelor pe criteriul dat,  persoanele care au o altă orientare sexuală decît cea heterosexuală întîmpină în continuare dificultăți în ceea ce priveşte integrarea socială şi siguranţa personală. E regretabil, dar societatea noastră la moment, în virtutea unor diverşi  factori  de ordin istoric şi cultural, nu este pregătită să abordeze o atitudine tolerantă şi discriminatorie faţă de minorităţile sexuale, ceea ce nu poate constitui o scuză. Necesitatea de a promova cultura toleranţei este evidentă, iar drepturile omului trebuie aplicate faţă de toate persoanele fără de discriminare. Schimbările de abordări şi mentalitate sunt perspectiva unei atare educaţii.

Pornind de la principiul că toate persoanele se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi, Ziua de 17 mai necesită a fi privită ca o bună oportunitate de a ne revedea viziunile, manifestînd respect și toleranță față de orice ființă umană, indiferent de criteriile care ne deosebesc.