Avocatul parlamentar Anatolie Munteanu a sesizat Curtea Constituţională, solicitînd examinarea constituţionalităţii prevederilor art. I p.1) și p.2) și sintagma ”în ultimele 3 luni de ispășire a pedepsei închisorii” din art. II p.2 al Legii pentru completarea unor acte legislative nr. 34 din 24.05.2012.

La 24 mai 2012 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 34 pentru completarea unor acte legislative. Prin legea menţionată a fost instituită, ca măsură de siguranță,  castrarea chimică a infractorilor ce atentează la libertatea și inviolabilitatea sexuală a altor persoane, inclusiv a minorilor. Astfel, castrarea chimică a completat șirul măsurilor de siguranță, specificate în art. 98 alin. (2) din Codul penal, care au drept scop înlăturarea unui pericol și preîntîmpinarea faptelor prevăzute de legea penală.

Conform art. 104¹ din Codul penal castrarea chimică se aplică obligatoriu de către instanța de judecată, ca măsură de siguranță, pentru săvîrșirea infracțiunilor prevăzute în art. 171 alin. (3)  lit. a) și b), la art. 172 alin. (3) lit. a) din Codul penal, indiferent de pedeapsa principală aplicată. Castrarea chimică poate fi aplicată de către instanţa de judecată pentru săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la art.171 alin.(2) lit.a), alin.(3) lit.c)–f), la art.172 alin.(2) lit.a), alin.(3) lit.a¹)–e). Castrarea chimică se efectuează de către instituţiile medicale în comun cu instituţiile penitenciare, conform Regulamentului aprobat de Guvern, în ultimele 3 luni de ispăşire a pedepsei, după rămînerea irevocabilă a sentinţei de condamnare. Hotărîrile judecătorești privind aplicarea castrării chimice se execută de către instituțiile medicale în comun cu instituțiile penitenciare.

Parlamentul  a adoptat această lege după ce, anterior, Președintele Republicii Moldova a refuzat să o promulge, considerînd necesară reexaminarea acesteia de către legiuitor sub aspect conceptual, cu consultarea societății civile.

În opinia avocatului parlamentar Anatolie Munteanu, reglementarea juridică a institutului ”castrarea chimică”, în condițiile cadrului normativ în vigoare, ridică mari probleme în raport cu normele constituționale și standardele internaționale, implicînd, în special, riscul de a fi considerat tratament inuman și degradant, și imixtiune în viața intimă, familială și privată. În special, ombudsmanul a invocat neconcordanța cu prevederile:

Potrivit opiniei avocatului parlamentar, castrarea chimică a bărbaților, reglementată în Republica Moldova prin actul normativ contestat, implică două aspecte majore ale drepturilor omului universal recunoscute: (1) interzicerea absolută a torturii și a altor pedepse sau tratamente inumane ori degradante; (2) dreptul la viața privată și de familie, care a fost în repetate rînduri interpretat ca asigurînd garanții autonome, inclusiv în partea ce ține de integritatea corporală. Acestea sunt recunoscute a fi cele mai fundamentale valori într-un stat democratic care respectă standardele internaționale privind drepturile omului.

În sesizare, printre altele, se menţionează că Comitetul european pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT), a cărui activitate este concepută ca parte integrantă a sistemului de  protecţie a drepturilor omului al Consiliului Europei, a constatat că, în principiu, castrarea chimică a condamnaților pentru comiterea infracțiunilor sexuale nu este contrară Convenției  europene pentru prevenirea torturii și a tratamentelor sau pedepselor inumane ori degradante,  bazate pe art. 3 din CEDO.  Însă, acest tratament  trebuie să respecte următoarele condiții:

Cu toate că statul se bucură de o discreție sau de o marjă de apreciere în ceea ce privește pedepsele judiciare stabilite condamnaților, aplicarea obligatorie și efectuarea castrării chimice în condițiile legale insuficient reglementate, fără aprecierea necesității terapeutice și în afara voinței persoanei, are implicații în sensul art. 24 din Constituția Republicii Moldova. Această procedură ar putea fi  calificată ca fiind pedeapsă degradantă  instituționalizată, adică pedeapsă degradantă  permisă prin lege, ordonată și executată de autoritățile statului, aducînd atingere demnității și integrității ființei umane inclusiv prin angoasa așteptare.

Pentru considerentele expuse, caracterul procedurii și circumstanțele legale în care aceasta trebuie să fie efectuată prezintă, în opinia avocatului parlamentar, tratament inuman și degradant.

În sesizare se mai menţionează că dreptul la respectarea vieții private este un drept fundamental, protejat atît de marile texte internaționale privind drepturile omului, cît și de  legislația națională, în care a primit protecție constituțională.

În conformitate cu art. 28 din Constituție, statul  trebuie să respecte și să ocrotească viața intimă, familială și privată. Acest drept  cuprinde viața afectivă a unei persoane și conține anumite forme de protecție a integrității fizice și psihice neacoperite de art. 24 din Legea Supremă.

În opinia avocatului parlamentar, legea contestată nu oferă reglementări suficiente pentru a permite aplicarea castrării chimice, nu este  previzibilă și suficient de precisă, nu oferă o protecție adecvată  împotriva arbitrarului. Mai mult decît atît, în condițiile reglementărilor actuale, conform cărora castrarea chimică se aplică obligatoriu, indiferent de necesitatea terapeutică, ingerința nu urmărește un scop legitim și nu asigură  un echilibru  corect între drepturile individului și nevoia socială imperioasă.

În acest context, în sesizare se precizează că la efectuarea unei intervenții medicale o importanță deosebită îl are acordul pacientului, exprimat benevol, în baza informațiilor multilaterale și exhaustive primite de la medic. CEDO a statuat cu valoare de principiu în sensul că o atingere ”fie ea minimă” a integrității fizice a unei persoane produsă împotriva voinței celui în cauză are a fi privită ca o ingerință în dreptul la respectarea vieții private, prevăzut de art. 8 din Convenție[2].

Prin Legea pentru completarea unor acte legislative nr. 34 din 24.05.2012, a fost introdusă o nouă măsură de siguranță, ”castrare chimică”,  care, în opinia avocatului parlamentar, vine în contradicție cu cadrul normativ în vigoare și prin care se încalcă dreptul la viață intimă, familială și privată, asigurat de constituție și de tratatele internaționale de domeniul drepturilor omului, la care Republica Moldova este parte.

În opinia avocatului parlamentar, imperfecțiunea  legii contestate  face imposibilă îndeplinirea de către Republica Moldova a  obligațiunii pozitive de a asigura la nivel legislativ drepturile, protejate de art. 8 din Convenție, prin  instituirea unui sistem eficient de garanții pentru ocrotirea sănătății reproductive, în special a bărbaților condamnați pentru infracțiuni care atentează asupra inviolabilității sexuale.

Potrivit articolului 8 din Constituție,Republica Moldova  se obligă să respecte  Carta Națiunilor Unite și tratatele la care este parte, să-și bazeze relațiile cu alte state pe principiile  și normele unanim recunoscute ale dreptului internațional.

În Hotărîrea nr. 55 din 14.10.1999, Curtea Constituțională a statuat că,  potrivit teoriei și practicii dreptului internațional, prin principii și norme unanim recunoscute ale dreptului internațional se înțeleg principiile și normele consacrate  ale dreptului internațional care au caracter general și universal.  Normele și principiile unanim recunoscute ale dreptului internațional sunt executorii pentru Republica Moldova în măsura în care ea și-a asumat consimțămîntul de a fi legată prin actele internaționale respective. Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile omului nu pot fi interpretate și aplicate fără recunoașterea acestor principii. 

Articolul 4 alin. (1) din Legea Supremă prevede  că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Curtea Constituțională a hotărît că această prevedere comportă consecințe juridice, presupunînd , mai întîi, că organele de drept, inclusiv Curtea Constituțională și instanțele judecătorești, în limitele competențelor ce le revin, sînt în drept să aplice în procesul examinării unor cauze concrete normele dreptului internațional în cazurile stabilite de legislație. În acest context, prezenta sesizare vizează principiile general acceptate cu privire la drepturile omului.

Din considerentele expuse, călăuzindu-se de prevederile art. 31 din Legea cu privire la avocaţii parlamentari,  art.4 alin. (1) lit. a)  din Legea cu privire la Curtea Constituţională și art. 4 alin. (1) lit.a)  din Codul jurisdicţiei constituţionale, avocatul parlamentar Anatolie Munteanu a solicitat exercitarea  controlului  constituţionalităţii prevederilor art. I p.1) și p.2) și sintagma ”în ultimele 3 luni de ispășire a pedepsei închisorii” din art. II p.2 al Legii pentru completarea unor acte legislative nr. 34 din 24.05.2012, prin prisma art.24 alin. (1) și (2), art.28, art.54 alin.(2) și (3) din Constituție; art.3 și art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; art.7, art.10 alin. (1) și (3), art.17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; art. 2 din Convenția  împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante; art. 1, art. 2, art. 5 din Convenția Europeană pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicinii.

TEXTUL SESIZĂRII