Ombudsmanul a expediat astăzi pe numele preşedintelui Legislativului Marian Lupu o iniţiativă de modificare a legislaţiei în acest sens, cu prezentarea argumentării juridice corespunzătoare.
În temeiul art.29 lit. a) din Legea cu privire la avocaţii parlamentari nr.1349 din 17.10.1997, directorul CpDOM, avocatul parlamentar Anatolie Munteanu lansează ideea modificării Legii privind supravegherea de stat a sănătăţii publice nr.10 din 3 februarie 2009 şi a Hotărîrii Guvernului cu privire la aprobarea Programului naţional de imunizare pentru anii 2011-2015 nr. 1192 din 23.12.2010.
Astfel, se propune excluderea alineatului 6 din art. 52 al Legii privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, care prevede că „admiterea copiilor în colectivităţi şi instituţii educaţionale şi de recreere este condiţionată de faptul vaccinării lor profilactive sistematice”. Se mai propune completarea art.52 cu următoarele prevederi: „cetăţenii au dreptul de a refuza vaccinarea profilactică sistematică conform legislaţiei în vigoare”; ”În cazul declanşării unor boli infecţioase în masă sau apariţia unor epidemii, cetăţenii care au refuzat vaccinarea profilactică sistemică vor fi restricţionaţi temporar la admiterea în colectivităţi, instituţii educaţionale de învăţămînt”; „În cazul apariţiei unor reacţii adverse post-vaccin, cetăţenii au dreptul la asistenţă medicală şi socială garantată de stat”.
Din Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Programului naţional de imunizare pentru anii 2011-2015 se propune excluderea cuvîntului „obligatoriu” din sintagmele „imunizări obligatorii” şi „vaccinări obligatorii”.
Totodată, ţinînd cont de faptul că legislaţia în vigoare nu reglementează sau reglementează insuficient un şir de raporturi privind controlul de stat al vaccinurilor şi alte preparate imunobiologice, păstrarea şi transportarea acestora, drepturile şi responsabilităţile cetăţenilor cu referire la vaccinarea profilactică sistemică, avocatul parlamentar Anatolie Munteanu consideră oportună elaborarea unei legi ordinare care ar reglementa multiaspectual acest domeniu.
În scrisoarea expediată preşedintelui Parlamentului se menţionează că, urmare a intrării în vigoare a Legii privind supravegherea de stat a sănătăţii publice din 3 februarie 2009, la Centrul pentru Drepturile Omului au fost înregistrate mai multe plîngeri de la părinţii copiilor care nu au fost admişi în diferite trepte ale sistemului de învăţămînt în legătură cu faptul că nu sunt vaccinaţi. Printre motivele pentru care părinţii refuză imunizarea copiilor se numără suspiciunile privind calitatea vaccinurilor şi posibilele reacţii adverse, convingerile religioase şi filozofice ale părinţilor, lipsa unei informări exhaustive din partea medicilor privind avantajele vaccinării, obţinerea consimțămîntului pentru vaccinare prin impunerea anumitor condiţii.
Totodată părinții consideră că prevederea legală citată le limitează considerabil dreptul de a lua decizii privind sănătatea copiilor lor, de a-și asuma responsabilitatea pentru sănătatea copiilor prin alegerea vaccinării, nevaccinării sau vaccinării selective, în dependență de particularitățile individuale ale fiecărui copil.
Anterior avocatul parlamentar a sesizat Curtea Constituțională privind controlul constituționalității prevederilor art. 52 alin. (6) din Legea nr. 10 din 3 februarie 2009, considerînd că dreptul copiilor la instruire și libertății de conștiință este lezat urmare a condiționării frecventării instituțiilor educaționale prin faptul vaccinării profilactice sistematice a copiilor. Procesul pentru controlul constituționalității normei contestate a fost sistat prin Decizia Curții Constituționale nr. 1 din 22 ianuarie 2013, din motivul parității de voturi ale judecătorilor.
Avînd în vedere că problemele serioase invocate în fața Curții Constituționale au rămas fără soluționare, Anatolie Munteanu consideră necesară intervenirea urgentă a unicei autorități legislative a statului pentru modificarea legislației în vigoare în sensul asigurării accesibilității sistemului educațional pentru copiii nevaccinați; asigurării realizării efective a dreptului și obligației părinților să-și educe copiii conform propriilor convingeri;instituirii garanției de asistență socială din partea statului a persoanelor în cazul apariției reacțiilor adverse serioase post-vaccin.
Ombudsmanul menționează, printre altele, că dreptul la învățătură se numără printre drepturile fundamentale ale omului, cuprinse în Titlul II al Constituției Republicii Moldova[1]. Totodată, dreptul la educaţie se numără printre drepturile omului afirmate în marile texte adoptate de Organizaţia Naţiunilor Unite: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului. În aceste acte dreptul la educaţie ocupă un loc esenţial şi face obiectul unei detalieri şi precizări mult mai mari decît alte drepturi.
În acest context, prevederea conținută în art. 52 alin. (6) din Legea privind supravegherea de stat a sănătăţii publice nr. 10 din 03.02.2009, conform căreia „Admiterea copiilor în colectivităţi şi instituţii educaţionale şi de recreere este condiţionată de faptul vaccinării lor profilactice sistematice”, instituie, în opinia avocatului parlamentar, o condiție nejustificată și discriminatorie pentru accedere în învățămîntul general obligatoriu și vine în detrimentul valorii ocrotite de Constituție – demnitatea omului. Or, libertatea, integritatea corporală, sănătatea și viața omului au valoare adevărată numai dacă acesta se bucură de demnitate, atît în raport cu propria persoană, cît și în raport cu ceilalți membri ai societății.
Potrivit opiniei avocatului parlamentar, legiuitorul oferă pîrghii suficiente pentru a garanta asigurarea menținerii sănătății populației, responsabilitatea nemijlocită pentru sănătatea copilului revenindu-le, în primul rînd, părinților sau altor reprezentanți legali ai lui.
De altfel, menținerea și consolidarea încrederii publicului în programele de imunizare a copiilor și în avantajele vaccinării, consolidarea educației și formării profesionale a personalului medical relevant privind imunizarea copiilor, utilizarea vaccinurilor inovatoare care s-au dovedit a fi eficiente, elaborarea strategiilor de comunicare care vizează abordarea îngrijorărilor celor care sînt sceptici în legătură cu avantajele vaccinării în cumul cu prevederile legislației în vigoare citate anteriorpermit, în opinia avocatului parlamentar, organizarea supravegherii de stat a sănătății publice fără a restrînge un drept fundamental - dreptul la învățătură, asigurat la nivel constituțional prin învățămîntul general obligatoriu și fără a impune obligativitatea vaccinării profilactice sistemice[2].
Analiza legislaţiei statelor-membre ale Uniunii Europene, precum şi a Statelor Unite ale Americii denotă că în aceste țări există un sistem de imunizare opţional.Programele de imunizare au caracter de recomandare. În cazul în care unele vaccinuri sînt obligatorii, statul oferă dreptul părinţilor de a refuza din motive religioase sau filosofice vaccinarea respectivă. În acest mod se asigura respectarea drepturilor tuturor cetăţenilor, inclusiv dreptul fundamental – dreptul la educaţie.
Conform legislaţiei Statelor Unite ale Americii, vaccinarea este obligatorie. Totodată, majoritatea statelor permit scutiri de la cerinţele de imunizare. Părinţii care din motive religioase sau convingeri filosofice nu doresc vaccinarea copiilor se bucură de dreptul la refuz, beneficiind de scutire („religious and philosophical exemption”). Scutirea religioasă este permisă în 48 de state, iar scutirea în baza convingerilor filosofice este permisă în 20 de state. Toate aceste scutiri sînt prevăzute în Codul Educaţiei al fiecărui stat. La fel, este prevăzută procedura legală de scutire de vaccinare. Mai mult decît atît, Guvernul Statelor Unite a instituit Programul Naţional de Compensare a prejudiciilor survenite în urma vaccinărilor sistematice.
Legislaţia Federaţiei Ruse prevede, de asemenea, dreptul cetățeanului de a refuza vaccinarea profilactica. Conform art. 5 al Legii federale nr. 157-ФЗ din 17.07.1998 cu privire la imunoprofilaxia bolilor infecţioase, cetăţenii au și dreptul la informare deplină şi obiectivă cu privire la necesitatea vaccinurilor profilactice, consecinţele refuzului, posibilele complicaţii postvaccinale; la vaccinurile profilactice gratuite incluse în calendarul vaccinurilor profilactice, vaccinurile profilactice conform indicelor de epidemii; la examenul medical înainte de vaccinare, precum si posibilitatea primirii asistenţei medicale și sociale în cazul manifestării efectelor post-vaccin. În același timp, legea stabilește expres consecințele refuzului vaccinării, care implică, printre altele, excluderea temporară a cetăţenilor din instituţiile de învăţămînt şi alte instituţii publice în caz de epidemii.
În unele țări programele de vaccinări profilactice sistemice nu sunt obligatorii, fiind doar recomandate. În schimb, situaţia se poate schimba în cazul unor pandemii sau în privința unor grupuri de persoane cu riscuri sporite.
Astfel, în Republica Federativă Germană, Ministerul Sănătăţii este în drept să adopte, cu acordul Consiliului Federal, o hotărîre de guvern, conform căreia ”populaţia care se află în pericol de infectare cu o boală contagioasă cu forme clinice grave şi răspîndire epidemică critică va fi obligată să participe la vaccinarea preventivă sau la alte măsuri de profilaxie specifică. Dreptul la integritate fizică poate fi limitat în acest caz”.
În Elveția, „cantoanele trebuie să asigure posibilitatea vaccinării gratuite împotriva bolilor contagioase care prezintă pericol considerabil pentru populaţie. Consiliul Federal specifică bolile contagioase respective. Cantoanele, cu acordul Oficiului Federal, pot să ofere populaţiei vaccinare gratuită împotriva altor boli. Cantoanele stabilesc dacă vaccinarea respectivă este benevolă sau obligatorie”.
Legislația Regatului Unit al Marii Britanii oferă părinților posibilitatea de a refuza, din considerente religioase sau filosofice, administrarea de vaccinuri copiilor lor.
Recent, Rada Ucraineană a modificat legislația de domeniu, acordînd dreptului copiilor nevaccinaţi de a fi admişi în instituţiile de învăţămînt fără prezentarea certificatului sau cartelei de vaccinare.
Asigurarea unui just echilibru între nevoia de a proteja interesul general, pe de o parte, și drepturile fundamentale ale individului, pe de altă parte, revine autorităților statului. Măsurile speciale luate de Republica Moldova pentru asigurarea supravegherii sănătății publice și protecției interesului general, conținute în art. 52 alin. (6) din Legea privind supravegherea de stat a sănătății publice și în Programul național de imunizări pentru anii 2011-2016 în partea ce ține de imunizarea obligatorie a populației, vin în detrimentul interesului superior al copilului și nu păstrează acel echilibru just, în baza căruia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a determinat scopul și obiectivele Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, susţine avocatul parlamentar Anatolie Munteanu. Textul integral al iniţiativei legislative poate fi accesat AICI