La un an de la prima sa abordare a problemei copiilor care duc un mod de viață stradal, Avocatul Poporului pentru protecția drepturilor copilului  atestă că acțiunile întreprinse de autorități nu au condus la ameliorarea stării de lucruri la acest capitol.

Aceste și alte constatări au fost făcute publice în cadrul ședinței de lucru, convocate de către Avocatul Poporului pentru protecția drepturilor copilului, Maia Bănărescu, pe 4 august curent, la tema protecției drepturilor copiilor aflați în situație de risc care duc un mod de viață stradal, desfășurată cu participarea reprezentanților autorităților publice și ONG-urilor.

Angajați ai Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, ai Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, Consiliului național pentru protecția drepturilor copilului, Procuraturii generale, Inspectoratului General de Poliție al MAI, Direcției Municipale pentru protecția drepturilor copilului, Centrului Național de prevenire a abuzului față de copii și ai ONG-urilor (Asociația pentru Abilitarea Copilului și Familiei ,,AVE Copiii”, Terre des Hommes, Alianța ONG-urilor active în domeniul protecției drepturilor copilului, protecției sociale a copilului și familiei) au relatat despre acțiunile întreprinse la capitolul protecție și asistență a copiilor aflați în situație de risc, care duc un mod de viață stradal, impedimentele în asigurarea respectării drepturilor acestor copii, despre practica colaborării interinstituționale,  s-au referit la eventualele soluții pentru ameliorarea situației copiilor cu un comportament deviant.

Avocatul Poporului pentru protecția drepturilor copilului a vorbit despre cele mai mari impedimente în prevenirea fenomenului vagabondajului la nivel de comunitate precum: legislaţia ambiguă la componenta prevenire (concept, scop, obiective, instituţii şi responsabilităţi, proceduri, asigurare cu resurse etc.), fluctuaţia de cadre în instituţiile publice ce au atribuţii în prevenirea fenomenului, reticența autorităților publice locale față de problemele cu care se confruntă copiii. Lipsa serviciilor specializate adresate copiilor cu comportament antisocial şi deviant la nivel local, lipsa de supraveghere de către părinţi şi neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de întreţinere, de educare şi de instruire a copilului, inclusiv adresarea tardivă către organele poliţieneşti privind plecarea copilului de la domiciliu sunt alte cauze menționate de către Ombudsman.

Avocatul Poporului a amintit de faptul că, după demersul adresat în anul trecut Prim-ministrului Pavel Filip, în cadrul a două ședințe ale Consiliului național pentru protecția drepturilor copilului a fost discutată problema vizată, autoritățile competente primind sarcini concrete pentru remedierea situației. A fost creat și un grup de lucru în acest sens.  Cu toate acestea, nu sunt atestate îmbunătățiri ale stării de lucruri.

Astfel, chiar din spusele responsabilului IGP prezent la ședință numărul copiilor aflați în stradă a rămas același ca și anul trecut. 15 dintre cei 400 de copii identificați în municipiul Chișinău revin de fiecare dată în stradă.

Maia Bănărescu susține că la tratarea subiectului respectării drepturilor copiilor care duc un mod de viață stradal trebuie să se țină seama de două aspecte: asigurarea respectării drepturilor copiilor care din diferite motive se află în stradă și au un comportament deviant, dar care nu săvârșesc infracțiuni, și cel de-al doilea: respectarea drepturilor copiilor care intră în conflict cu legea. Deși abordarea trebuie să fie diferită, măsuri de prevenire trebuie să se întreprindă în ambele cazuri.

Această idee este susținută și de către șeful interimar al Direcției municipale Chișinău pentru protecția drepturilor copilului (DMPDC), Rodica Terehovschi. Șeful DMPDC a menționat că, din numărul total al copiilor preluați din stradă și aduși în centrele de plasament, 43 au fost plasați de mai multe ori. Copiii revin în stradă deoarece după ce au fost predați reprezentanților legali cu ei nu se mai lucrează. Rodica Terehovschi e de părere că la această situație se ajunge pentru că nu se intervine cu promptitudine și nu se lucrează suficient la etapa prevenirii.

Cei prezenți la întâlnire sunt de părere că este necesară o abordare sistemică a acestui fenomen. În primul rând trebuie să fie stabilit un mecanism de lucru atât în cazurile în care se optează pentru un plasament de urgență, cât și în cele de plasament planificat, mecanism în care să fie clar stipulat cine și de ce este responsabil, precum și modalitățile de intervenire, anume în cazurile copiilor din stradă aflați în situație de risc. La a doua etapă, în centrele de plasament în care copiii trebuie să se afle o perioadă îndelungată, specialiștii urmează să lucreze cu aceștia conform unor programe educaționale și psihologice care să favorizeze schimbarea comportamentului și a modului de gândire al copilului, să aplice programe orientate spre reducerea riscului de recidivă prin tratament, educare şi reinserţie socială. Nu în ultimul rând, este indispensabilă dezvoltarea programelor de asistenţă psiho-socială pentru familiile în care vor fi reîntorși copiii și responsabilizarea părinților.

Reprezentantul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecție Sociale a informat asistența despre intenția Ministerului de a crea la nordul țării un centru de plasament pentru copiii din stradă. În context, Maia Bănărescu a optat pentru deschiderea acestui centru în Chișinău, întrucât cea mai mare parte a copiilor vin în capitală. Acest centru urmează să aibă un statut național care să permită plasarea tuturor copiilor identificați în stradă, indiferent de localitatea de proveniență, precum și să ofere posibilitatea de plasare atît planificată, cît și de și de urgență a copiilor.

Avocatul Poporului pentru protecția drepturilor copilului pledează pentru elaborarea unui cadrul normativ care să ofere o abordare conceptuală clară a prevenirii fenomenului vagabondajului și a delincvenței juvenile. Ombudsmanul crede că această abordarea nu trebuie să presupună doar crearea unor noi servicii care să lucreze cu copiii ce duc un mod de viață stradal, dar și consolidarea și dezvoltate cele existente. În acest sens, practica Direcției municipale pentru protecția drepturilor copilului de colaborare cu actorii-cheie în protecția copilului conform Legii 140 demonstrează că mecanismul intersectorial poate să lucreze și în restul țării. Pe termen lung, trebuie să se consolideze mecanismul de prevenire, prin implicarea autorităților publice locale, a instituțiilor de învățământ, polițiștilor de sector, sectorului privat, ONG-urilor, mass-media.

Maia Bănărescu a reiterat rolul presei în mediatizarea cazurilor ce vizează copiii care duc un mod de viață stradal. Este important ca instituțiile media să conștientizeze că nu întotdeauna deplasarea la fața locului și expunerea copilului în fața camerei ajută autoritățile să îi identifice și să îi plaseze în centre specializate. Avocatul Copilului crede că mass-media poate fi un instrument eficient de informare a părinţilor şi copiilor la componenta prevenirea vagabondajului, delincvenţei și a serviciilor disponibile pentru copiii care se află în dificultate. Accentul trebuie pus și pe promovarea practicilor pozitive și a modelelor pro-sociale.

Cele discutate la ședința din 4 august și propunerile înaintate pe marginea acestui subiect vor fi aduse la cunoștință Guvernului printr-o scrisoare adresată Primului-ministru.