Avînd în vedere multiplele adresări la CpDOM ale unor petiţionari care îngrijesc de persoane cu  dizabilități severe  a fost realizată o evaluare a nivelului  de trai  al persoanelor/familiilor în care există persoane cu dizabilități severe. De asemenea s-a estimat în ce măsură serviciile sociale existente răspund necesităților acestor persoane. 

Analiza prestaţiilor sociale de care beneficiază această categorie de persoane, raportate la minimul de existenţă şi nevoile lor specifice (necesitatea permanentă de tratament  medical,  proceduri de reabilitare, de îngrijire de către un terț), au demonstrat că asistenţa acordată de stat nu corespunde necesităţilor elementare ale persoanelor nominalizate.

Potrivit datelor Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, la 01.01.2013 mărimea medie a pensiei de invaliditate constituia 828, 40 lei/lunar[1]. Totodată,  conform informației Casei  Naţionale de Asigurări Sociale, la 01.07.2013,    alocaţiile  de stat de care beneficiază diverse categorii de persoane cu dizabilităţi variază între 110,05 şi 309,99 lei/lunar.

Asta în condiţiile în care potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică, cheltuielile medii lunare de consum ale populaţiei în trimestrul I al anului 2013 au constituit 1656,1 lei pe o persoană, fiind în creştere cu 9,6% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent.

Chiar şi  în cazul în care persoana cu dizabilităţi severe beneficiază de pensie de invaliditate şi de ajutor social veniturile de care dispune aceasta  sunt subnivelul minimului de existenţă.

Astfel, persoanele cu dizabilităţi severe, dar și cele care îngrijesc de acestea continuă să înfrunte obstacole serioase în realizarea dreptului la un trai decent.

Or, în familiile  în care există persoane cu dizabilităţi severe, vulnerabilă devine şi persoana care îngrijeşte şi supraveghează de persoana cu dizabilităţi.  

Actualmente de alocaţie pentru îngrijire[2] în cuantum de 500 lei  beneficiază doar persoana care îngrijeşte de:

- un copil cu dizabilităţi severe în vîrstă de pînă la 18 ani;

- o persoană cu dizabilităţi severe din copilărie;

- o persoană cu dizabilităţi severe nevăzătoare.

Calitatea asistenţei medicale acordate persoanelor cu dizabilităţi își are rolul său în îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități.

Printre problemele invocate de  Centrele medicilor de familie din teritoriu putem menționa  acordarea serviciile medicale oferite la domiciliu.

În conformitate cu art. 42, alin.(10) al Legii privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi[3], în cazul persoanelor imobilizate la pat, examenul medical al medicului de familie, examenele medicilor specialişti şi investigaţiile posibile se efectuează la domiciliul persoanei.

De facto, deplasarea personalului medical la domiciliu în anumite situații este dificilă din lipsa sau insuficienţa mijloacelor tehnice (echipamentul medical) şi/sau a mijloacelor de transport.

O altă problemă se referă la calitatea şi eficienţa serviciilor sociale destinate  persoanelor cu dizabilităţi. Deși încă din anul 2010 au fost create servicii sociale pentru cele mai vulnerabile categorii de persoane cu dizabilităţi, eficiența acestora încă nu este resimțită de persoanele/familiile aflate în situații de dificultate, care necesită sprijin suplimentar pentru depășirea situațiilor de risc. 

Avînd în vedere faptul că cheltuielile ce ţin de organizarea şi funcţionareaserviciilor enunțate sunt suportate de administraţia publică locală în parteneriat cu sectorul asociativ, una dintre problemele de bază invocate de  direcțiile/secțiile de asistență socială și protecție a familiei constituie insuficiența mijloacelor financiare pentru susținerea acestor servicii. Din această cauză nu în toate raioanele au fost create şi funcţionează servicii sociale pentru susţinerea persoanelor cu dizabilităţi.

Rezumînd cele menţionate, avocaţii parlamentari recomandă autorităţilor  responsabile întreprinderea unor acţiuni urgente pentru ameliorarea situaţiei persoanelor cu dizabilităţi severe:

-         evaluareaimpactului politicilor în domeniul asistenţei sociale pentru reformarea şi eficientizarea procesului de acordare a  prestaţiilor sociale, de sporire a calităţii serviciilor sociale şi de facilitare a accesului la ele;

-         eficientizarea mecanismelor existente a serviciilor sociale şi identificarea de posibilităţi pentru ca instituirea şi asigurarea funcţionării acestora să nu fi lăsate doar în seama autorităților publice locale;

-         revizuirea condiţiilor de stabilire a alocaţiilor pentru îngrijirea persoanelor cu dizabilităţi severe şi includerea perioadei de îngrijire/supraveghere  în stagiul de cotizare (revizuirea Legii cu privire la asigurarea cu pensii nr. 156);

·        revederea condiţiilor de acordare a tratamentului medical compensat (medicamente şi serviciile medicale) şi racordarea acestuia la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi;

·        examinarea posibilităţii de stabilire a unei metodologii de calcul a cheltuielilor lunare suportate de persoane cu dizabilităţi severe, raportate la  minimul de existenţă a acestora.

Potrivit datelor ale Ministerului Muncii Protecţiei Sociale şi Familiei[4] de la 01.01.2013, în Moldova sunt  21 071  de adulţi şi 6 342 de copii cu dizabilităţi severe.Dizabilitatea severă (capacitatea  de muncă de 0-20%) presupune orice tip de dizabilitate (mintal/psihic, locomotor, senzorial, etc.) şi o varietate mare de patologii, care la rîndul său generează apariţia unor necesităţi specifice de la caz la caz.