Avocatul parlamentar Aurelia Grigoriu a contestat la Curtea Constituţională sintagma ,,la securitatea naţională a Republicii Moldova” cuprinsă în art. 4 lit.e) din Legea cu privire la contenciosul administrativ Nr. 793 din 10.02.2000. Art. 4 lit.e) din Legea cu privire la contenciosul administrativ, stabileşte actele exceptate de la controlul judecătoresc, printre care şi actele administrative referitoare la securitatea naţională a Republicii Moldova, la exercitarea regimului stării excepţionale.
Avocatul parlamentar consideră că aceste norme reprezintă o restrîngere nejustificată şi contravin art. 20, 16, 28, 72 al.3, 53, 54 din Constituţia Republicii Moldova, art.8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul cu privire la drepturile civile şi politice, art. 6, 8, 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
În argumentarea sesizării se menţionează, printre altele, că accesul liber la justiţie constituie un principiu fundamental al organizării oricărui sistem judiciar democratic fiind consacrat într-un număr important de documente internaţionale. Mecanismul statal de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, un factor de primă importanţă, constituie buna funcţionare a autorităţii judecătoreşti, astfel încît să se asigure oricărei persoane dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Pe plan procesual, accesul liber la justiţie este concretizat în prerogativele pe care le implică dreptul la acţiune, ca aptitudine legală ce trebuie să fie recunoscută de ordinea juridică oricărei persoane fizice sau juridice.
Pornind de la premisa că drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă şi reală, iar nu iluzorie şi teoretică, ombudsmanul susţine că imposibilitatea concretă sau condiţionată de drept şi de fapt de sesizare a unei instanţe competente de către o persoană interesată, constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiţie.
În art. 54 Constituţia Republicii Moldova conţine o clauză generală de restrîngere a exerciţiului unor drepturi. Ea reia în mare parte prevederile paragrafelor 2 ale articolelor 8-11 ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Jurisprudenţa Curţii Europene de la Strasbourg a extins aceste prevederi şi celorlalte drepturi relative. Astfel, condiţiile pe care o ingerinţă în exerciţiul unui drept trebuie să le îndeplinească sunt următoarele: Ingerinţa trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim, să fie necesară într-o societate democratică, să fie proporţională scopului urmărit. Considerăm că norma juridică precitată îngrădeşte drepturile cetăţeanului vătămat de autoritate publică printr-un act administrativ la accesul liber la instanţa de contencios administrativ, restricţie ce contravine art. 54 din Constituţie. Astfel de îngrădire diminuează drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, ce avînd un caracter absolut ating existenţa însuşi a substanţei acestor drepturi şi libertăţi.Putem conchide, că norma precitată supusă controlului constituţionalităţii, îngrădesc cetăţeanul de a se adresa în contenciosul administrativ pentru anularea actului administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei. Restrîngerea exerciţiului unor drepturi trebuie să fie necesară intr-o societate democratica, sa fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu trebuie să ducă la suprimarea dreptului sau a libertăţii.
Dreptul la securitate este un drept fundamental de care trebuie să se bucure orice fiinţă umană, motiv pentru care, indiferent de oportunităţile, ameninţările sau direcţiile de acţiune declarate de purtătorii de decizie,obiectivul primordial al unei politici de securitate este garantarea dreptului la securitate. Doar astfel poate fi garantat dreptul la viaţă şi dreptul la libertate şi doar astfel poate fi apărată integritatea fizică şi psihologică a indivizilor. Totodată în sesizare se subliniază, dacă drepturile fundamentale sunt negate prin invocarea unei situaţii excepţionale, fără ca aceasta să fie reală, suntem în prezenţa unui abuz venit din partea purtătorilor de decizie, un abuz ce aduce atingere drepturilor fundamentale ale omului. O astfel de practică poate folosi protecţia dreptului la viaţă şi la securitate ca un paravan pentru interese politice imorale şi abuzive.
Principiul liberului acces la justiţie se aplică indiferent de calitatea persoanei şi se concretizează în posibilitatea depunerii oricărei cereri a cărei rezolvare este de competenţa instanţelor judecătoreşti. Caracterul legitim sau nelegitim al pretenţiilor formulate în justiţie este rodul judecării cauzei şi el se constată prin hotărârea judecătorească. Potrivit Constituţiei Republicii Moldova, exercitarea dreptului de acces la justiţie nu poate fi îngrădită prin lege, deoarece pe această cale se aduce atingere şi existenţei dreptului.
Interdicţia ca o persoană să se adreseze justiţiei atunci cînd, prin acte care privesc, intr-o mai mare sau mai mică măsură, securitatea naţională, îi sunt încălcate drepturi şi libertăţi ale omului sunt în contradicţie cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, in special cu prevederile art.6 şi art.13, consideră Aurelia Grigoriu.
Avocatul parlamentar de asemenea menţionează că o garanţie a efectivităţii şi a eficacităţii accesului la justiţie o constituie condiţiile de calitate a legii, printre acestea fiind previzibilitatea. Raportînd dispoziţiile legale contestate la normele constituţionale şi legale interne, precum şi la normele internaţionale în domeniu, Aurelia Grigoriu notează că exigenţa previzibilităţii legii priveşte modul de receptare a conţinutului actelor normative de către corpul social, în sensul de înţelegere a acestora, norma juridică trebuind să fie clară, inteligibilă, întrucât cei cărora li se adresează trebuie nu doar să fie informaţi în avans asupra consecinţelor actelor şi faptelor lor, ci să şi înţeleagă consecinţele legale ale acestora.
2013 08 15