Garanţiile ce asigură dreptul persoanei la un proces echitabil prevăzute în art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se regăsesc în Constituţia Republicii Moldova. Expresia acestor garanţii exprimă dezideratul statului de a asigura funcţionarea unei justiţii eficiente.

Pentru a edifica un sector al justiţiei accesibil, eficient, independent, transparent, profesionist şi responsabil faţă de societate, care să corespundă standardelor europene, să asigure supremaţia legii şi respectarea drepturilor omului, în Republica Moldova este implementată Strategia de reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2011-2016[1]. În procesul implementării acesteia au fost adoptate/modificate mai multe legi în contextul de asigurare a integrităţii actorilor din sectorul justiţiei, au fost depuse eforturi pentru îmbunătățirea calității actului de justiție. Prin Hotărîrea Adunării Generale a Judecătorilor din 11 septembrie 2015, a fost aprobat noul Cod de etică şi de conduită profesională al judecătorului, care reprezintă un set de principii şi norme de comportament pentru judecători, pe care aceştia trebuie să le respecte în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu şi în afara acestora[2]. Chiar dacă noile reglementări sînt mult mai restrictive decît cele anterioare,  eficienţa acestuia va putea fi testată doar atunci cînd judecătorii vor fi sancţionaţi dur pentru încălcarea principiilor şi normelor de etică şi conduită profesională.

Potrivit celui de-al doilea Raport de evaluare a instanţelor judecătoreşti din Republica Moldova, prezentat de Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei, în parteneriat cu Programul de consolidare a instituţiilor statului de drept al Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID ROLISP), la 30 octombrie 2015,[3] au fost înregistrate progrese în utilizarea Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor (PIGD), în domeniul înregistrării audio a şedinţelor de judecată, instanțele au fost asigurate cu echipament mai performant, au fost asigurate condiţii mai bune în arhive, au fost angajați mai mulţi responsabili de relaţii cu publicul, au fost create mai multe birouri de informare pentru cetăţeni, s-au îmbunătăţit abilităţile profesionale ale angajaţilor instanţelor judecătoreşti.

În același timp, sondajele bianuale realizate de Institutul de Politici Publice[4], începînd cu anul 2003, atestă o descreştere dramatică  a încrederii cetăţenilor în justiţie.

Încrederea în justiţie conform Barometrului Opiniei Publice

Astfel, chiar dacă strategia a început a fi implementată în anul 2011 și sînt vizibile anumite îmbunătățiri,  actul de justiţie nu este perceput de cetăţeni ca fiind unul eficient şi calitativ, fapt recunoscut și de ministrul Justiției[5].

Conform rezultatelor sondajului „Percepţia judecătorilor, procurorilor şi avocaţilor privind reforma în justiţie şi combaterea corupţiei”, efectuat  în octombrie – decembrie 2015 de Centrul de Investigaţii Sociologice şi Studii de Marketing „CBS-AXA” la comanda Centrului de Resurse Juridice din Moldova, atît judecătorii, cît şi procurorii şi avocaţii, sunt de acord că reforma justiţiei declanşată în anul 2011 a avut un impact benefic. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte impactul iniţiativelor specifice, opinia acestora variază considerabil. Astfel, 75% din judecători, 50% din procurori şi 42% dintre avocaţii respondenţi consideră că reforma justiţiei, începută în anul 2011, a avut un impact pozitiv pentru sistemul judecătoresc. La întrebarea privind calitatea actului de justiţie în 2015 comparativ cu 2011, 82% din judecători, 46% din procurori şi 37% din avocaţi consideră că aceasta s-a îmbunătăţit. Circa 62% din judecătorii chestionaţi consideră că practica Curţii Supreme Justiţie este uniformă, în comparaţie cu 47% din procurori şi 35% din avocaţi. În acelaşi context, 79% din judecători consideră că, începînd cu anul 2012, Curtea Supremă de Justiţie a luat suficiente măsuri pentru uniformizarea practicii judiciare, în comparaţie cu 54% din procurorii şi 34% din avocaţii chestionaţi. Referitor la necesitatea reformării procuraturii, 84% din procurori susţin asemenea schimbări. 63% din procurori sunt de acord cu abordările din proiectul noii Legi cu privire la procuratură, 66% din procurori consideră că activitatea Consiliului Superior al Procurorilor (CSP) este transparentă, 77% din procurori consideră că hotărîrile Consiliului Superior al Procurorilor sunt bine motivate şi clare, 61% din procurori consideră că activitatea Procuraturii Generale este eficientă. Foarte diferită este percepţia avocaţilor, procurorilor şi judecătorilor privitor la evoluţia fenomenului corupţiei în sectorul justiţiei din 2011 pînă în prezent. În timp ce, potrivit opiniei majorităţii judecătorilor, corupţia în sectorul justiţiei a scăzut în raport cu anul 2011 sau nu există, 68% din procurori şi 81% din avocaţi consideră că nivelul corupţiei a rămas la acelaşi nivel sau a crescut. Totodată, rezultatele sondajului arată că procurorii şi avocaţii percep existenţa unui nivel mai mare al corupţiei în sistemul judecătoresc decît cel  recunoscut de judecătorii.

Generalizînd situația privind reforma sectorului justiției, Avocatul Poporului consideră că autoritățile responsabile trebuie să-și concentreze eforturile în domeniile restante și, totodată, să întreprindă acțiuni ferme pentru  îmbunătăţirea percepţiei generale despre sistemul judecătoresc în Moldova.

Potrivit datelor statistice privind cererile înregistrate la Oficiul Avocatului Poporului, în  anul 2015  a scăzut numărul de cereri în care a fost invocată încălcarea dreptului de acces liber la justiţie. Această involuţie se datorează faptului că noile prevederi ale Legii cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsmanul) nr. 52[6] au îngustat posibilităţile cetăţenilor de a se adresa către Avocatul Poporului. În cazurile circumscrise, petenţii au fost îndrumaţi să se adreseze autorităţilor competente şi eventual, pentru obţinerea de informaţii suplimentare, unui avocat, aducîndu-li-se, totodată, la cunoştinţă sfera competenţei Avocatul Poporului.

Cereri înregistrate la Oficiul Avocatului Poporului  în domeniul accesul liber la justiţie

În acelaşi timp, tematica adresărilor  rămîne  constantă şi reflectă  problemele actuale  în domeniul asigurării dreptului de acces liber la justiţie: comportamentul judecătorilor contrar normelor deontologice; tergiversarea examinării cauzelor civile şi penale; neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti; examinarea îndelungată de către Plenul Curţii Supreme de Justiţie a recursurilor în anulare, bazate pe modificările din Codul penal; încălcarea termenului stabilit de lege pentru redactarea hotărârilor motivate; încălcarea termenului de expediere a hotărîrilor judecătoreşti către participanţii la proces;  eliberarea titlurilor executorii în baza hotărîrilor care nu au devenit definitive; motivarea insuficientă a hotărîrilor judecătoreşti;  corupţia din întregul sistem al justiţiei.

Extrem de frecvent este abordat subiectul privind dezacordul cu deciziile definitive şi irevocabile ale instanţelor judecătoreşti. În opinia Avocatului Poporului, acest fapt,  de asemenea, indică asupra neîncrederii justiţiabililor în actul de justiţie.

Este evident că statul trebuie să întreprindă urgent toate măsurile pentru a asigura creşterea gradului de încredere a cetăţenilor în justiţie. Însă, acest obiectiv nu poate fi realizat în exclusivitate prin măsuri de ordin administrativ. O mare însemnătate o are atitudinea corectă a judecătorilor faţă de justiţiabili. Astfel, repartizarea aleatorie a cauzelor, conduita ireproşabilă a judecătorilor, soluţionarea cauzelor cu celeritate, practica judiciară unitară, anihilarea corupţiei sînt doar unele dintre premisele restabilirii încrederii în justiţie.

Totodată, prezintă îngrijorare tergiversarea de către factorii de decizie a implementării  acțiunilor din Planul  de acțiuni pentru implementarea Strategiei de reformă a sectorului justiției,  în special, a  celor ce vizează asigurarea independenței procuraturii și  lupta eficientă cu corupția în sectorul justiției.

Pe lîngă mecanismul de monitorizare a implementării Strategiei de reformă a justiţiei, prevăzut de Legea nr.231 din  25.11.2011privind aprobarea Strategiei de reformă a sectorului
justiţiei pentru anii 2011–2016, organizaţiilor societăţii civile care urmăresc mersul reformelor în acest sector le revine misiunea de a exercita presiune asupra guvernării în contextul asigurării implementării eficiente a obiectivelor propuse. În acest sens, un grup de experţi au înaintat  recomandări[7] menite să asigure dreptul la un proces echitabil și reforma justiției: judecătorii ar trebui să motiveze orice amînare a şedinţelor pentru perioade lungi de timp; în cauze civile, judecătorii ar trebui să facă uz de inovaţiile introduse de Legea nr. 155 care le dau posibilitatea  de a pregăti examinarea cauzelor civile fără a convoca şedinţe judecătoreşti şi de a disciplina procesul de prezentare a probelor de către părţi; reducerea numărului de cauze trimise la rejudecare şi excluderea practicii de trimitere repetată la rejudecare a cauzelor de către instanţele de apel şi Curtea Supremă de Justiţie; Curtea Supremă de Justiţie  urmează să se abţină de la casarea hotărîrilor judecătoreşti irevocabile din cauza riscului de violare a CEDO, risc care, în sine, nu reprezintă un temei de revizuire; Consiliul Superior al Magistraturii să informeze publicul despre comunicările ex-parte făcute de judecători şi numărul de proceduri disciplinare pornite împotriva judecătorilor; întreprinderea măsurilor necesare în vederea implementării hotărîrii Curţii Constituţionale din 16 aprilie 2015[8].

Pentru buna funcţionare a sistemului de justiţie nu este suficientă doar sporirea încrederii cetăţenilor, asigurarea independenţei judecătorilor sau eradicarea corupţiei în sistem. Sînt importante astfel de elemente, cum ar fi respectarea termenelor rezonabile de către instanţele de judecată şi executorii judecătoreşti.

La Oficiul Avocatului Poporului continuă să se adreseze petiţionari care invocă durata excesivă de examinare a cauzelor şi neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti. Aceste probleme au fost menţionate de nenumărate ori în rapoartele anterioare[9] şi rămîn a fi abordate cel mai frecvent în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Republica Moldova a făcut paşi importanţi pentru soluţionarea problemei prin introducerea sistemului privat de executare[10] şi a  mecanismelor de accelerare a procedurii la judecarea unei pricini concrete[11], adoptarea Legii nr. 87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. Însă, lipseşte o practică eficientă de executare a hotărârilor judecătoreşti la nivel naţional. În acest context sunt de menţionat  numeroasele adresări către Avocatul Poporului, în care persoanele supun criticii practica instituită de executorii judecătoreşti de sechestrare a conturile bancare cu pensii si salarii, fără a întreprinde alte acţiuni premergătoare, fără a ţine cont de prevederile legale ce conţin anumite restricţii şi interdicţii în partea ce ţine de aplicarea sechestrului pe aceste tipuri de venituri. În practică, aceste acţiuni sunt argumentate şi îndreptăţite prin faptul că nu se cunoaşte ce tipuri de surse financiare se afla pe conturile bancare şi în procesul de executare se întocmesc acte procesuale către toate băncile prin care se solicită punerea sechestrului pe toate conturile bancare. De cele mai dese ori aceste cazuri vizează neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti privind încasarea datoriilor pentru neachitarea serviciilor comunale. De regulă, debitorii sunt persoane cu venituri mici, care nu-şi pot onora la timp obligaţiunile financiare în calitate de beneficiari de servicii publice de gospodărie comunală. 

Este unanim acceptat, de regulă, că dreptul la apărare într-o societate democratică, ca element al accesului la justiţiei şi a unui proces echitabil, trebuie să fie accesibil fiecăruia. Prin urmare, pentru garantarea accesului efectiv la justiţie, este obligatorie asigurarea dreptului la apărare.

Datele privind cererile înregistrate la Oficiul Avocatului Poporului în perioada anilor 2010-2015 denotă că numărul de petiţionari care au invocat încălcarea dreptului la apărare rămîne, cu mici excepţii, unul constant. Pe parcursul anului 2015 au fost înregistrate 35 de adresări la acest capitol, avînd ca obiect următoarele alegaţii: oficiul teritorial de asistenţă juridică garantată de stat nu răspunde la solicitarea cu privire la acordarea asistenţei; calitatea nesatisfăcătoare a asistenţei juridice acordate de către avocaţi; nerestituirea originalelor actelor prezentate la solicitarea avocaţilor; neinformarea clientului despre acţiunile întreprinse, refuzul oficiilor teritoriale ale Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat de a acorda asistenţă juridică garantată de stat.

Cereri înregistrate la Oficiul Avocatului Poporului cu privire la asigurarea  dreptului  la apărare

Conform Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei de reformă a sectorului justiției pentru anii 2011-2016, una din direcțiile strategice este fortificarea sistemului de acordare a asistenței juridice garantate de stat. La acest capitol mai este mult de făcut, dovadă e şi situaţia existentă în domeniu. Sistemul de asistenţă juridică garantată de stat urmează a fi dezvoltat prin consolidarea capacităţii Consiliului Național pentru Asistența Juridică Garantată de Stat (CNAJGS) şi a Oficiilor teritoriale ale CNAJGS de organizare şi administrare a procesului de acordare a asistenţei juridice garantate de stat; trebuie de diversificat spectrul de servicii de asistenţă juridică garantată de stat; îmbunătăţită calitatea serviciilor de asistenţă juridică garantată de stat; asigurată transparenţa de funcţionare a sistemului de acordare a asistenţei juridice garantate de stat şi accesul la informaţie cu caracter juridic.

RECOMANDĂRI:

1. Elaborarea viitoarelor politici care urmează a fi realizate după expirarea termenului de implementare a Strategiei de reformă a sectorului justiției pentru anii 2011-2016 şi asigurarea continuităţii în reformarea justiţiei după anul 2016;

2. Adoptarea în mod prioritar a proiectului de Lege cu privire la procuratură şi a legislaţiei conexe necesare pentru reformarea procuraturii;

3. Elaborarea unui cadru normativ fezabil în contextul  hotărârii Curţii Constituţionale nr. 7 din 16 aprilie 2015 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.325 din 23 decembrie 2013 privind testarea integrităţii profesionale;

4. Continuarea dezvoltării  sistemului de asistență juridică garantată de stat  prin consolidarea  capacităţii instituţionale a Consiliul Naţional de Asistenţă Juridică Garantată de Stat şi a Oficiilor teritoriale ale CNAJGS de organizare şi administrare a procesului de acordare a asistenţei juridice garantate de stat şi îmbunătăţirea calităţii şi a accesibilităţii serviciilor de asistenţă juridică garantată de stat.