Conform Principiilor de la Paris[1], Instituția Națională de Protecție a Drepturilor Omului este chemată să prezinte Guvernului, Parlamentului şi altor organe competente opinii, recomandări, propuneri şi rapoarte cu privire la orice problemă legată de promovarea şi protecţia drepturilor omului.

Totodată, aceste prevederi se regăsesc și în Legea cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsman), nr. 52 din 03.04.2014, unde se menționează că, în scopul perfecţionării legislaţiei în domeniul drepturilor şi libertăţilor omului, Avocatul Poporului prezintă subiecţilor cu drept de iniţiativă legislativă propuneri şi recomandări de perfecţionare a legislaţiei în vederea eliminării cauzelor şi condiţiilor ce creează premise pentru încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului; emite opinii asupra proiectelor de acte normative care vizează drepturile şi libertăţile omului; emite opinii asupra compatibilităţii legislaţiei naţionale cu instrumentele juridice internaţionale în domeniul drepturilor şi libertăţilor omului[2].

Astfel, după cum se poate observa și din tabelul de mai jos, în anul 2016 au examinate 80 de proiecte de acte normative asupra cărora Avocatul Poporului și-a expus opinia prin prisma corespunderii acestora standardelor în domeniul drepturilor omului. În același timp, au fost formulate 15 propuneri de modificare a cadrului normativ, și 3 sesizări privind controlul constituționalității unor acte normative.

Distribuţia proiectelor de acte normative, în funcţie de autoritatea solicitată

După cum se poate observa, numărul proiectelor de acte normative avizate este suficient de mare. Se impune însă e notat că o mare parte din acestea nu țineau de domeniul drepturilor omului. În același timp, unele proiecte de acte normative care au un impact foarte important din puncte de vedere al respectării drepturilor omului nu au fost expediate în adresa Oficiului Avocatului Poporului pentru a fi expertizate.

Am constatat că, deşi majoritatea recomandărilor au fost acceptate de către autorităţile vizate, nu în toate cazurile au fost elaborate proiectele de modificare şi completare a actelor normative.

Totodată, am stabilit că majoritatea autorităților nu asigură publicarea tabelelor de divergențe, pentru a putea urmări care au fost propunerile înaintate în cadrul procesului de consultare a proiectului. Considerăm că este foarte important ca autoritățile să asigure un proces transparent în acest sens.

Referitor la exercitarea controlului constituționalității, în anul 2016 Avocatul Poporului a înaintat o sesizare către Curtea Constituțională cu privire la unele prevederi din Codul de procedură civilă[3], care, în opinia Ombudsmanului, ar fi stipulat o limitare excesivă a dreptului la acces liber la justiţie a persoanelor cu dizabilităţi mintale.

Astfel, accesul liber la justiţie al unei persoane declarate incapabile printr-o hotărîre judecătorească constituie o intervenţie din partea legislatorului în conţinutul acestui drept, care afectează însăşi substanţa sa, fapt contrar articolului 16 coroborat cu art. 20 şi 54 din Constituţia Republicii Moldova, şi este incompatibilă cu pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, în special Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

În concluzie, prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.33 din 17 noiembrie 2016, sesizarea Ombudsmanului a fost acceptată spre examinare, fiind declarate neconstituţionale   prevederile contestate.

Într-o altă sesizare, Avocatul Poporului a solicitat controlul consti- tuționalității Legii nr. 235 privind emisiunea obligaţiunilor de stat în vederea executării de către Ministerul Finanţelor a obligaţiilor de plată derivate din garanţiile de stat nr.807 din 17 noiembrie 2014 şi nr.101 din 1 aprilie 2015 nr. 235  din  03.10.2016.

În opinia Ombudsmanului această lege lezează drepturile fundamentale ale cetăţenilor, în special dreptul la un trai decent garantat de art. 47 şi 126 alin.(2) lit. g) din Constituţia Republicii Moldova, art.1, 2, 9 şi 11 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, art. 22, 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului precum şi 4, 12 şi13 din Carta Socială Europeană* (revizuită).

Curtea Constituţională a restituit sesizarea Ombudsmanului, pentru identitatea de obiect, menționînd faptul că Legea nr. 235 din 3 octombrie 2016 a constituit obiectul Deciziei nr.77 din 12 octombrie 2016 cu privire la inadmisibilitate.

Totodată, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.162 din 22.07.2005 cu privire la statutul militarilor care interzic multipla cetăţenie pentru militarii prin contract. Ombudsmanul a considerat că prevederile contestate sunt discriminatorii și contravin drepturilor fundamentale la muncă şi la educaţie a militarilor prin contract.

În perioada întocmirii prezentului raport, la data de 31 ianuarie 2017, Curtea Constituţională a pronunţat hotărîrea privind controlul normelor contestate şi a conchis că aceste limitări nu sunt proporționale scopului asigurării loialității față de stat, afectînd dreptul la muncă și la studii, contrar articolului 16 combinat cu articolele 35 şi 43 din Constituţie.

Curtea a statuat că jurămîntul militar, dat față de Republica Moldova, reprezintă asumarea responsabilității pentru respectarea legilor și regulamentelor militare, iar încălcarea îndatoririi constituționale și legale atrage după sine răspunderea juridică. Astfel, militarul poate fi tras la răspundere pentru trădare de patrie, divulgarea secretului de stat, predarea de bună voie în prizonierat, părăsirea samavolnică a cîmpului de luptă sau refuzul de a acţiona cu arma.