In lumina art.10 al Conventiei Europene pentru Drepturile Omului, exercitarea deplina a libertatii de a comunica informatii si idei permite critica libera a organelor statale, care constituie indicatorul principal al unui sistem de guvernare liber si democratic, or libertatea de opinie este o conditie prealabila pentru exercitarea altor libertati garantate atat de actele internationale, cat si de Constitutia Republicii Moldova.
Un rol important in procesul informativ il au jurnalistii, care sunt datori sa exercite dreptul inviolabil la libera exprimare, sa respecte si sa comunice faptele asa cum acestea pot fi cunoscute prin verificari rezonabile in virtutea dreptului publicului de a fi informat.
Reflectand societatea in ansamblul si diversitatea ei, jurnalistii sunt datori sa semnaleze neglijenta, injustitia si abuzul de orice fel. Respectand cerintele pluralismului, tolerantei si spiritului deschis, fara de care nu exista societate democratica, jurnalistii acorda acces in presa opiniilor minoritare si individuale.
In exercitarea rolului sau de garant al democratiei, presa are datoria primordiala de a respecta drepturile omului, iar statul la randul sau urmeaza sa garanteze, prin diferite masuri legale drepturile jurnalistilor.
Analizand cadrul legislativ national in domeniul mass-mediei prin prisma actelor internationale, inclusiv al Rezolutiei 21/12 al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului ”Siguranta Jurnalistilor”, observam o insuficienta de norme care ar include modul si forma de garantare a drepturilor jurnalistilor.
Alineatul 3 al art.20 din Legea presei nr.243 din 26.10.94 statuiaza, ca ”statul garanteaza apararea onoarei si demnitatii jurnalistului, ii ocroteste sanatatea, viata si bunurile”. Articolul 15 al Codului Audiovizualului Republicii Moldova indica, ca ”autoritatile publice abilitate asigura protectia jurnalistilor si a sediilor lor in cazul in care sunt supusi unor presiuni sau amenintari de natura sa impiedice ori sa restranga in mod efectiv libera exercitare a profesiei lor”.
Institutia avocatilor parlamentari saluta reglementarile in cauza, totodata evidentiind caracterul ambiguu ale acestora, or garantarea de catre stat a drepturilor impune si crearea unui mecanism clar definit care sa includa masuri si instrumente legale, ce ar permite implimentarea acestora. Mai mult ca atat, este necesara stabilirea distincta ale autoritatilor imputernicite cu drept de protectie si aparare a drepturilor jurnalistilor in cadrul activitatii lor.
Totodata, Legea cu privire la libertatea de exprimare nr.64 din 23.04.10, precum si Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova (redactie noua) elaborat si adoptat in 2011 au un spectru larg de notiuni si dispozitii care prevad formele de exercitare a libertatii la exprimare, metodele si tehnicele speciale de investigatie a jurnalistilor in raport cu persoanele vulnerabile, cu minorii, cu fenomenul discriminarii, cu minoritatile etc., doar prin prisma activitatii de jurnalist.
Avand in vedere Rezolutia 21/12 si tinand cont de importanta ”puterii a patra in stat”, precum si gradul sporit de pericol al activitatii jurnalistilor la investigarea si monitorizarea evenimentelor cu caracter conflictual, am considera oportuna includerea in Codul Penal al Republicii Moldova a unor prevederi speciale cu privire la protectia si securitatea jurnalistilor, a infractiunilor impotriva lor care sa prevada pedepsele corespunzatoare.
Violentele sau amenintarea cu violente impotriva jurnalistilor au scopul de a-i reduce la tacere si de a-i impiedica sa-si faca meseria, care poate consta in relatarea cazurilor de coruptie, de abuz de putere sau de discriminare impotriva diferitor minoritati. Libertatea presei este vitala pentru democratie, deoarece ea conditioneaza exercitarea altor libertati, in special a libertatii de reuniune si de asociere, de aceea siguranta jurnalistilor necesita o protectie suplimentara.