În cadrul Conferinței de lansare publică a Raportului de studiu „Tortura şi relele tratamente faţă de copii /minori în contextul justiţiei juvenile: răspîndirea, impactul, prevenirea identificarea cazurilor, oferirea suportului şi raportare care  a avut loc în  sala de conferințe a Institutul Național al Justiției la 05 aprilie 2013 reprezentanţii organizaţiilor internaţionale în Moldova, colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne, ai Procuraturii Generale, avocaţi, membri ai societăţii civile au discutat despre necesitatea combaterii torturii.

Evenimentul finalizează studiul realizat de Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova şi Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”, cu sprijinul metodic și financiar al Reprezentanței UNICEF în Republica Moldova,  în cadrul proiectului comun UE-UNICEF „Reaching Critical Mass: Consolidation of juvenile justice reforms against torture and other forms of ill-treatment in former Soviet countries (Atingerea masei critice: Consolidarea reformelor justiției juvenile împotriva torturii și altor forme de rele tratamente în fostele țări sovietice), implementat cu suportul Uniunii Europene.

În alocuţiunea de deschidere avocatul parlamentar, directorul Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova, preşedintelele Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii Anatolie Munteanu a  subliniat necsitatea stidiului, remarcînd utilitatea investigaţiilor şi analizelor efectuate, dar şi  impactul pe care trebuie să aibă Raportul asupra opiniei publice şi mai ales asupra specialiştilor implicaţi în domeniul cercetat.

Tortura aplicată faţă de minorii în conflict cu legea, cauzele fenomenului, consecințele fizice, psihologice şi sociale ale torturii, opiniile instituţiilor implicate în procesul de combatere a torturii  au constituit baza Raportului de studiu „Tortura şi relele tratamente faţă de copii /minori în contextul justiţiei juvenile: răspîndirea, impactul, prevenirea identificarea cazurilor, oferirea suportului şi raportare”.

Rezultatele expuse în studiu şi obţinute în urma intervievării a 42 minori din detenție, demonstrează o ineficiență alarmantă a mecanismelor existente antitortură, începînd de la momentul depunerii plîngerilor (personal, prin avocat sau rude), pînă la sentințele instanțelor de judecată. Majoritatea (69%) minorilor intervievaţi  în cadrul studiului care au pretins că au fost maltratați  a  relatat că au suferit în urma bătăilor, metodă care predomină și în statisticile instituțiilor relevante (Procuratura Generală, MAI). ¾ dintre minori afirmă că faţă de ei a fost aplicată  tortura psihologică.  Minorii au relatat că nu au avut parte de un sprijin real din partea procurorilor, nu li s-a acordat nici asistenţă juridică, nici psihologică. Nici un minor nu a confirmat faptul că ar fi fost consultat de vreun medic, cu efectuarea ulterioară de investigații  în vederea stabilirii diagnosticului, în cadrul cercetărilor legale ale torturii. Deciziile instanțelor judecătorești naționale nu au nici un efect asupra prevenirii fenomenul de tortură și rele tratamente aplicate faţă de minori: din numărul foarte mic de cauze penale (2011-5, în 2012-1), care au fost remise în instanța de judecată (restul fiind clasate), doar în două au fost emise sentințe de condamnare: una care prevede amendă penală, iar  a doua sentință - condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Pe celelalte dosare care au fost examinate de instanța de judecată, au fost emise sentințe de achitare.

Autorii studiului au cercetat diverse aspecte şi efectele torturii şi relelor tratamente: au efectuat o analiză acadrului legal și a mecanismelor existente cu privire la tortură și relele tratamente, analiza eficienței prin prisma datelor statistice oficiale privind plîngerile anchetatea acţiunilorde investigaţie şi rezultatele acestora,ale asistențeimedicaleși psiho-socialea minorilor din detenție,etc., elaborînd mai multe recomandări:

Modificarea cadrului normativ care reglementează sancțiunile disciplinare aplicate condamnaților, în vederea excluderii încarcerării ca măsură disciplinară aplicată minorilor în detenție.

Este necesară şi modificarea cadrului normativ în vederea reglementării capacității minorului de a-și exercita personal dreptul la petiționare și a procedurii de examinare a acestora .

De asemenea autorii consideră necesară elaborarea și aprobarea unui mecanism de monitorizare și evaluare a calității asistenței juridice acordate minorilor, elaborarea unui set de indicatori universali pentru colectarea și prelucrarea datelor dezagregate privind copiii în conflict și în contact cu legea.

Sensibilizarea opiniei publice cu privire la fenomenul torturii și relelor tratamente, și a consecințelor acestora asupra victimelor și  societății rămîne arfi o activitate necesară cu efecte de lungă durată asupra opiniei publice,în vederea educării unei atitudini ferme de netolerare a fenomenului de tortură.

Pe lîngă acestea, autorii consideră includerea în curicula de formare și instruire inițială și continuă a specialiştilor care lucrează cu minorii, a tuturor aspectelor ce țin de fenomenul torturii și relelor tratamente: prevenire, combatere, documentare, investigare, identificare și asistență a cazurilor drept o condiţie necesară pentrupregătirea profesională adecvata.

Un alt aspect este asigurarea independenței funcționale a serviciilor medicale din cadrul instituțiilor ce asigură detenția persoanelor, în special a minorilor, odată cu creșterea profesionalismului personalului medical și psiho-social  și a nivelului lor de cunoștințe în domeniul ce ține de efectele torturii și relelor tratamente asupra minorilor.

Toate acestea realizate fiind în condiţia de elaborarea unor programe de identificare timpurie a victimelor torturii şi relelor tratamente, inclusiv din rândul minorilor care se află în arest sau detenţie, cu monitorizarea și asistența lor complexă cu elaborarea programelor de reabilitare și în perioada post-detenție.  

Includerea reabilitării victimelor torturii trebuie să fie o prioritate în activitatea instituțiilor de stat relevante (MJ; MS; MMPSFC) și în dialogul Moldova-UE sau alți parteneri externi, cu implicarea societăţii civice.