Libertatea de exprimare consacrată prin articolul 10 al CEDO este unul din drepturile fundamentale esenţiale într-o societatea democratică bazată pe pluralism, toleranţă şi spirit de deschidere. Obligaţiunile asumate de Republica Moldova odată cu aderarea la numeroase instrumente internaţionale, calitatea de stat-membru al Consiliului Europei, impune respectarea strictă a standardelor internaţionale în  soluţionarea  unor eventuale conflicte, litigii ce vizează libertatea de expresie şi de informare.

Definitorie în acest sens este şi experienţa Curţii europene a drepturilor omului, potrivit căreia libertatea de exprimare nu priveşte numai informaţiile şi ideile primite în mod favorabil sau considerate inofensive, dar şi cele care scandalizează şochează sau neliniştesc statul sau o parte a populaţiei.   Curtea exercită un control extrem de vigilent asupra restricţiilor impuse de stat în virtutea paragrafului 2 al articolului 10. De altfel, articolul 10 al CEDO nu protejează numai substanţa ideilor exprimate, dar şi modul în care acestea sunt prezentate.  

Constituţia Republicii Moldova prin articolul 32, „Libertatea opiniei şi a exprimării”proclamă în alineatul 1 : „Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil”. Totodată, în alineatul 2 al aceluiași articol se menţionează că ” libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie”.

Rezumînd cele menţionate, avocatul parlamentar Tudor Lazăr reiterează că libertatea presei necesită a fi înţeleasă aşa cum este prevăzut de actele internaţionale din domeniu. Iar instituţiile statului  trebuie să ia  toate măsurile necesare pentru protejarea jurnaliştilor. Orice intimidare a jurnaliştilor trebuie exclusă. Încercarea de a reduce presa la tăcere este o încălcare a drepturilor omului.