Familia, constituind elementul natural și fundamental al societății, este ocrotită de stat. Statul trebuie să acorde o atenție deosebită  femeilor însărcinate și mamelor în perioada de îngrijire a copilului mic. Constituția prevede că atît mama cît și copilul trebuie să fie protejați și au dreptul la ajutor și ocrotire specială. Legislația țării noastre, prin norme speciale, în măsura surselor economice existente, asigură îndeplinirea acestor obligații.

La 23 decembrie 2013 a fost adoptată Legea nr.332 pentru modificarea și completarea Legii nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial nr.35-41 din 14.02.2014. Modificările aduse urmează să intre în vigoare cu începere de la data de 01.04.2014.

Modificările și completările prevăzute de lege, îndeosebi art.7, au ridicat un val de nemulțumiri din partea populației, fiind desfășurate un șir de proteste. Apreciind caracterul pașnic ale acestor întruniri prin respectarea dreptului la exprimare, analizînd prevederile Legii nr. 332, reiterez că potrivit Pactului Internațional cu privire la drepturile economice sociale și culturale, statul se angajează să acționeze atît prin propriul său efort, cît și prin asistență de cooperare internațională în vederea promovării bunăstării generale într-o societate democratică. Mamele și copiii trebuie să se bucure de măsuri speciale de ocrotire și de asistență.

Argumentele invocate precum că unele femei înainte de naștere își majorează nejustificat salariile nu constituie o justificare în situaţia cînd statul dispune de instrumentele necesare pentru depistarea și pedepsirea celor care beneficiază  și/sau înlesnesc aceste încălcări.

Statul trebuie să protejeze drepturile sociale ale cetățenilor săi, drepturi prevăzute de Constituție și de Pactele Internaționale, la care țara noastră este parte.

Aceste drepturi sunt parte componentă a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și sunt la fel de pertinente ca și drepturile civile și politice.

Drepturile sociale nu sunt drepturi secundare, deoarece ele garantează nevoile elementare ale populației cum este dreptul de a beneficia de asistență socială și medicală, dreptul la îndemnizație pentru concediul de maternitate și paternal etc.

Dreptul femeii să beneficieze, cînd este cazul, de un concediu de maternitate și un concediu pentru îngrijirea copilului este protejat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin norma ce vizează protecția dreptului la viață privată și de familie.

Mai mult, lipsa surselor materiale pentru a beneficia de bunuri de prima necesitate poate fi considerată drept tratament degradant, care subminează demnitatea umană şi provoacă persoanei interesate sentimente de disperare și inferioritate, umilind-o, distrugîndu-i  în așa fel  integritatea  fizică și morală.

Sursele totalmente insuficiente, prevăzute pentru plăţile legate de concediul de maternitate și mai ales pentru îngrijirea copilului, nu pot menține un nivel minim de trai, creînd pentru beneficiari situații precare, lipsindu-i de hrană, îmbrăcăminte, adăpost, asistență medicală etc.

În acest context, reamintim prevederile Convenției nr.183/2000 privind revizuirea Convenției asupra protecției maternității din 1952, ratificate de Moldova, care prevăd că suma prestațiilor în bani, garantate și  plătite de stat pentru concediul de maternitate nu trebuie să fie mai mică de două treimi din venitul anterior al femeii sau al venitului luat în considerare pentru calculul prestațiilor.

Avînd în vedere importanța promovării egalității tuturor femeilor care muncesc, precum și sănătatea și securitatea mamei și copilului, avocatul parlamentar cheamă autoritățile să revizuiască acțiunile și măsurile legislative adoptate, prin prisma principiului egalității, ceea ce ar permite implementarea în practică la un nivel înalt al instrumentelor internaționale de protecție a maternității și nondiscriminării, la care țara noastră este parte.