În Raportul privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2013 (http://www.ombudsman.md/sites/default/files/rapoarte/raportul_2013_red_def.pdf)
ombudsmanii atenţionează că în ultimii ani unele instituţii medico-sanitare activează în pofida faptului că nu sunt acreditate.
Asta chiar dacă art. 3 alin. (2) din Legea privind evaluarea și acreditarea în sănătate nr. 552 din 18.10.2001 prevede că ”în Republica Moldova au dreptul să desfăşoare activitate medico-sanitară şi farmaceutică doar unităţile care au obţinut evaluarea şi acreditarea şi cărora li s-a eliberat certificat de acreditare”.
După cum au constatat avocaţii parlamentari, frecvent, esteevaluată și acreditată fiecare subdiviziune în parte și nu instituția medico-sanitară. Din Registrul instituțiilor acreditate rezultă că în cazurile în care una sau mai multe subdiviziuni ale instituției nu corespund standardelor care reglementează calitatea serviciilor medicale, unitatea oricum este acreditată. De exemplu, conform Listei instituțiilor medico-sanitare publice acreditate, actualizate la 13 ianuarie 2014, IMPS Institutul de Cercetări Științifice în Domeniul Ocrotirii Sănătății Mamei și Copilului a fost acreditată la 25.07.2012 (certificat de acreditare nr. 1633) și își continuă activitatea, avînd cîteva subdiviziuni neacreditate (gastrologie, pneumologie, secțiile chirurgie pediatrică cu blocul operator (pediatrie), secțiile de internare (pediatrie, maternitate), laboratorul clinico-diagnostic, laboratorul bacteriologic, laboratorul imunologic, farmacie, bucătărie de lapte). Unele instituții sînt acreditate condiționat (cu rezerve majore) pe un termen limită de 6 luni, fără eliberarea certificatului de acreditare.
Există instituții neacreditate care funcționează și sînt contractate de Compania Națională de Asigurări în Medicină (CNAM), cum ar fi IMSP Spitalul Raional Taraclia, IMSP Centrul Medicilor de Familie Drochia (acreditat condiționat la 20.12.2013).
Avocaţii parlamentari considerăcă instituțiile medico-sanitare neacreditate, pe de o parte, și CNAM, pe de altă parte, sfidează legislația în vigoare și își asumă riscurile nejustificate în cazurile în care permit continuarea practicii medicale. Or, în cadrul acestor instituții medicale pacienții sînt supuși riscului sporit de a primi tratament necalitativ în condiții improprii. Printre consecințele acestui fel de tratament există și riscul de deces.
CpDOM: Situația la acest capitol ridică mari semne de întrebare, societatea așteptînd mai multe răspunsuri de la autoritățile competente: În ce măsură este conformă cerințelor legislaţiei în vigoare procedura de evaluare și acreditare? Cum poate fi considerată acreditată o instituție medico-sanitară ale cărei subdiviziuni nu corespund standardelor? De ce o instituție medicală sau o subdiviziune a acesteia care nu a fost acreditată își poate continua activitatea?
De asemenea, avocaţii parlamentari împărtăşesc îngrijorarea ministrului Sănătăţii privind gravitatea fenomenului corupţiei în sistemul de sănătate. Potrivit declaraţiilor directorului Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină,circa 93% dintre moldoveni oferă în anumite condiţii plăţi informale medicilor şi altor angajaţi din sectorul medical. Potrivit directorului CNAM, anual suma acestor plăţi se ridică la peste 2 miliarde de lei.
În Raportul CpDOM privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2013 se menţionează că la CpDOM au fost înregistrate 52 petiţii care au avut ca obiect nemulţumiri privind sistemul de ocrotire a sănătății: obligativitatea asigurări de asistență medicală și consecințele de neplată a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă fixă; organizarea și calitatea serviciilor medicale acordate în instituțiile medico-sanitare publice; erorile la stabilirea diagnosticului; condițiile deplorabile ale infrastructurii instituțiilor medicale; plățile informale; calitatea serviciilor de asistență medicală urgentă și lipsa/insuficiența transportului sanitar, preponderent în mediul rural. O bună parte din petiționari nu susține principiul obligativității asigurării medicale și aplicarea amenzilor și penalităților pentru neplata în termen a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă fixă în contextul accesului anevoios la serviciile medicale, barierelor birocratice și al fenomenului plăților neformale.
Avocaţii parlamentari mai susţin că asigurarea obligatorie de asistență medicală nu și-a atins scopul – oferirea unui sistem autonom garantat de stat de protecție financiară a populației în domeniul de ocrotire a sănătății și a posibilităților egale în obținerea asistenței medicale oportune și de calitate tuturor cetățenilor.