A A A

Apelul unei mame la Linia Fierbinte ”Telefonul copilului” a soluţionat un caz comun de încălcare a drepturilor copilului, încălcare apărută din cauza eschivării autorităţilor publice locale de a implementa legislaţia în vigoare

La 06 noiembrie 2013  ”Telefonul copilului” a fost înregistrat apelul unei mame care menționa că fiicei sale minore i-a fost îngrădit dreptul la învățătură, drept garantat de art. 35 din Constituția Republicii Moldova pe motiv de dizabilitate.

Copilul, încadrat în gradul I de invaliditate, nu frecventa grupa pregătitoare, deoarece în organigrama instituției de învățămînt preșcolar nu era prevăzută unitatea de educator de sprijin. Mama copilului s-a adresat la Direcția de învățămînt, dar nu a primit un răspuns în scris, așa cum prevede Legea cu privire la petiționare, ci a fost contactată telefonic, fiindu-i recomandat să se adreseze Centrului de asistență psiho-pedagogică din raion.

În pofida faptului că Legea supremă garantează dreptul la învățătură, iar Legea învățămîntului nr. 547-XIII din 17 iulie 1997 stipulează în art. 17 că pregătirea copiilor preșcolari către școală este obligatorie de la vîrsta de 5 ani și se realizează în grupe pregătitoare, în grădiniță sau școală, iar la data de 30 martie 2012 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 60 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități[1], copilul nu beneficia de acest drept.

Doar în rezultatul intervenirii avocatului parlamentar pentru protecția drepturilor copilului către Consiliul raional Călărași[2] cu un demers în temeiul art. 29 lit. b) din Legea nr. 1349-XIII din 17 octombrie 1997 cu privire la avocații parlamentari, în luna decembrie copilul a fost repus în drepturi prin  introducerea unității de cadru didactic de sprijin și unității de educator; identificarea resurselor financiare necesare pentru salarizarea  acestor unități și angajarea personalului.

Este îngrijorător faptul că pentru adoptarea unor soluții atît de simple, care să asigure dreptul copilul la învățătură, cetățenii sunt nevoiți să se adreseze la avocatul parlamentar.

Autoritățile competente să intervină în soluționarea acestor cazuri de cele mai multe ori nu se conduc de cadrul normativ în vigoare, nu caută soluţii reale pentru copiii cu dizabilităţi, ci se eschivează prin diverse modalități de la angajamentele pe care le au față de cetățeni.




[1]Legea nr. 60 din 30 martie 2012 reglementează drepturile persoanelor cu dizabilităţi în vederea incluziunii sociale a acestora, garantării posibilităţii participării lor în toate domeniile vieţii fără discriminare, la un nivel identic cu ceilalţi membri ai societăţii, avînd ca bază respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Măsurile prevăzute de legea amintită conduc la realizarea mai multor obiective printre care și crearea şi asigurarea condiţiilor adecvate de educaţie, instruire şi pregătire profesională a persoanelor cu dizabilităţi; evitarea sau eliminarea oricăror forme de discriminare a persoanelor cu dizabilităţi. În articolul 27 din Legea amintită este prevăzut că persoanele cu dizabilităţi au acces liber la sistemul educaţional de toate nivelele în condiţii de egalitate cu ceilalţi cetăţeni. Dreptul la educaţie nu poate fi îngrădit pe motivul dificultăţilor de învăţare sau al altor dificultăţi cauzate de anumite dizabilităţi. Statul, prin intermediul autorităţilor şi instituţiilor responsabile, garantează persoanelor cu dizabilităţi condiţiile necesare pentru educaţie, instruire, pregătirea profesională, formarea vocaţională şi formarea continuă, pe tot parcursul vieţii, fără discriminare şi în condiţii de egalitate cu ceilalţi cetăţeni. Statul, prin intermediul Ministerului Educaţiei şi altor autorităţi publice centrale şi locale competente, asigură accesul persoanelor cu dizabilităţi la educaţia preşcolară, şcolară şi extraşcolară pentru a obţine studii medii generale, studii medii de specialitate şi studii superioare adaptate necesităţilor individuale, în conformitate cu programul individual de reabilitare şi incluziune socială. Ministerul Educaţiei şi instituţiile de învăţămînt, împreună cu reprezentanţii asociaţiilor obşteşti ale persoanelor cu dizabilităţi, stabilesc, anual, facilităţi pentru instruirea persoanelor cu dizabilităţi.  În articolul 29 se menționează că persoanele cu dizabilităţi urmează studiile generale, studiile medii de specialitate şi studiile superioare în instituţii de învăţămînt în modul stabilit de Guvern. În vederea asigurării accesului copiilor cu dizabilităţi la serviciile educaţionale, aceştia sînt asiguraţi, în caz de necesitate, cu cadre didactice de sprijin/asistenţi personali/alte servicii de suport şi/sau cu adaptare rezonabilă.

[2]Articolul 43.Competenţele consiliului raional: aprobă organigrama şi statele de personal ale aparatului preşedintelui raionului, ale direcţiilor şi ale altor subdiviziuni subordonate consiliului raional, precum şi suma totală a cheltuielilor necesare pentru asigurarea activităţii lor; aprobă bugetul raional, contul de încheiere a exerciţiului bugetar, precum şi modul de utilizare a fondurilor speciale, etc.